Magda MIHAILESCU
Unde am mai putea intilni, astazi, un tip gata sa se faca luntre si punte pentru a-si tine cuvintul dat? Imaginati-va, bunaoara, un prezentator-radio care a fagaduit unei batrine si demne ascultatoare melodia tineretii ei, "Cheek to Cheek". Un lant de intimplari potrivnice ameninta onoarea barbatului. Lucrurile o iau razna, omul scapa discul din mina, obiectul nimereste in strada, sub rotile unui camion, este recuperat dar fericirea se dovedeste de scurta durata; posesorul nu mai poate patrunde in studio, intrucit a pierdut cheile, ajunse in canalizare. Omul nu se lasa, biruie totul, inclusiv sobolanii, avintindu-se prin subsoluri precum un Jean Valjean in adincurile Parisului. Discul blestemat ii aluneca din nou. In sfirsit, mai asistam doar la o explozie si un incendiu pentru ca, in cele din urma, gentlemanul, zdrentuit, mai mult gol decit imbracat, mai mult mort decit viu, sa ajunga in studio in ultima clipa, gata sa daruiasca femeii necunoscute cintecul vietii ei. "Cheek to Cheek" isi ia zborul pe calea undelor numai ca, in ast timp, destinatara adormise. Unde am putea da peste un astfel de brav specimen, induiosator si putin caraghios? "In filme" - se vor grabi sa spuna unii. Eroare. Ce-i drept, individul mai sus descris tot un film mi l-a adus in cale dar nu un "film mare", ci unul de 15 minute, "Signing off" ("Ultima dedicatie") al neo-zeelandezului Robert Sarkies, vazut de curind la Festivalul de la Clermont-Ferrand. Un admirabil exercitiu de cinema, greu de prelungit intr-un film-film. Cinematograful a parasit, si nu de ieri, de azi, un astfel de personaj, "productiv" cindva, in epoca burlescului, iesit din moda. In complicatul joc al intrecerii cu realitatea, filmul inainteaza pierzind cite ceva, asemenea razboinicului nevoit sa se mai descotoroseasca de unele armuri. Bun receptor, uneori, al mesajelor sociale, e
