Elena STEFOI Madridul a trecut si interpretarile comunicatului oficial al statelor membre ale NATO se bat deja la Bucuresti cap in cap. Textul ii contrazice totusi mai mult pe antioccidentalii nostri (al caror slogan favorit sustine ca Washingtonul ne vinde, Bonnul ne tradeaza, vecinii ne lovesc pe la spate, Europa nu ne intelege etc. etc.) decit pe liderii politici pregatiti sa vada incotro merge lumea si cum ne putem indrepta in aceeasi directie, lepadindu-ne de lamentatia nationalist-elitista care justifica de veacuri inertiile nationalist-populiste. Documentul final oficializeaza continuarea procesului,precizeaza anul 1999 ca termen limita pentru incheierea primei etape si include Romania, linga Slovenia, ca tara a carei evolutie va fi urmarita in vederea inceperii negocierilor pentru al doilea val. Apologetii catastrofei au destule motive sa se simta inca o data jigniti: integrarea nu s-a realizat sarind chiar si peste etapa reformei, nu i-am scos pe vecinii nostri central-europeni de pe lista preferatilor desi ne-am insusit rapid arta prestidigitatiei, administratia de la Casa Alba nu si-a cerut iertare pentru trecutul la care noi insine am consimtit prea mult si cu prea multa fatarnicie. "Patriotii" care cu doar citeva zile inainte puneau pe un talger sacrificiile ultimei perioade (numind astfel cooptarea la guvernare a minoritatii maghiare, semnarea tratatelor bilaterale cu Budapesta si Kievul, infrinarea dorintei de a razbuna in fel si chip trecutul indepartat sau apropiat) si pe altul rezultatele incerte ale programului de integrare au inca o data prilejul sa vada ca le lipseste si simtul masurii, si simtul ridicolului: ei se multumesc sa-si lipeasca pe frunte eticheta de democrati, urmind insa "farul calauzitor al geniului de la Scornicesti" si linia Dumitrascu-C.V. Tudor, chiar daca se exprima diferit si fac parte din alte familii politico-intelectu