* Disoluţia autorităţii în stat - rod al inspiraţiei unui foarte bun fost scriitor SF, actual foarte apreciat editorialist. Se transmite în special pe cale televizuală, dar şi pe cale scrisă, la gazetă. Se declanşează în unele din foarte multele ocazii în care autorul vede negru în faţa ochilor şi constituie o introducere la o foarte lungă diatribă în care se împart scatoalce tuturor, de la preşedinte şi miniştri la poliţişti, gunoieri şi simpli cetăţeni, pe motiv că nu se mai respectă legea şi morala şi bunul-simţ şi "o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!". Cine ar trebui să se ocupe? STATUL, bineînţeles, că el ce treabă are?! Şi soluţia la toate relele este să întărim statul. Îl facem pe el mai puternic, ne închinăm la autoritate şi aşteptăm de la el să ne ridice gunoiul, nu criticăm poliţia şi armata pentru că le subminăm autoritatea cu ideile noastre venetice despre drepturile omului şi autoritatea ne va da nouă lînă, lapte, miere, ouă. Logic. * Un scenariu bine pus la punct - rod al genialei inspiraţii populare, de largă răspîndire, chiar internaţională. Unii savanţi rău-voitori l-au desemnat ca sindrom al teoriei conspiraţiei. Dar, noi, oamenii de bine, ne dăm seama. Un pîrlit de regizor francez a avut o pilă bună şi a obţinut bani să facă un filmuleţ jalnic (apropo, cum s-a mai spus, plin de clişee) despre cum sînt asupriţi ungurii în România. Un post TV subvenţionat şi plicticos îl reprogramează acum. Este absolut evident, se vede cu ochiul liber, îţi sare în ochi că are legătură cu Kosovo. Nu este nimic altceva decît o pregătire a terenului, conform unui scenariu bine pus la punct, pentru a-i obişnui pe cei peste 50-60 (!!!???- nota scepticului) milioane de telespectatori europeni care au văzut filmul, cu ideea că ungurii sînt un fel de albanezi de prin România, o ţară condusă de un fel de Miloşevici pe care îl cheamă parcă Ceauşescu s