Prosperitatea, scop individual şi colectiv, este, deopotrivă, impulsul a două tendinţe cu sens opus: creşterea numărului de entităţi politice (state) şi efortul de organizare a unor mecanisme de reglementare suprastatale, din ce în ce mai implicate în deciziile interne ale ţărilor componente. Sînt 5000 de etnii în lume şi 200 de state şi chiar dacă ultima cifră nu o va egala pe prima, perspectiva înmulţirii numărului de steaguri de pe faţada ONU este de luat în seamă. Deşi nu sînt puţini cei care consideră mişcările de secesiune şi de independenţă drept o prelungire (mai curînd anacronică) a secolului XIX, profesorul Pascal Boniface de la IRIS (Institutul de Relaţii Internaţionale Strategice, Paris) crede, într-un interviu acordat ziarului Le Monde (31 august), că, în viitor, lumea va fi dominată de separatism, deşi motivaţiile sînt altele decît în secolul trecut. Influenţele culturale, nivelul produsului intern brut pe locuitor, avansul tehnologic contează mai mult decît indicatorii tradiţionali ai puterii: demografia, dimensiunea teritoriului, numărul diviziilor de infanterie. Pentru a face idealul separatist acceptabil, teza conflictului etnic poate regrupa majorităţi militante. Dar dincolo de ea există motivaţii economice: "În fosta Iugoslavie a existat problema coabitării naţionale între diferitele entităţi federale. Dar impulsul despărţirii a fost dat de sloveni, deoarece ei erau cei mai bogaţi; produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor era de două ori mai mare decît în restul Iugoslaviei şi slovenii şi-au spus că nu o să tîrască veşnic bolovanul iugoslav după ei. Au considerat că despărţirea de Iugoslavia le-ar asigura o integrare mai rapidă în Uniunea Europeană, iar prosperitatea va fi şi mai mare (...) În cazul Cehoslovaciei, cehii, mult timp, nici n-au vrut să audă de revendicările de autonomie ale slovacilor. Dar în momentul divorţului s-au folo