Miraţi că a apărut şi la noi, şocaţi că de ce a apărut şi la noi, consternaţi că se cîntă aşa ceva şi la noi, privim muzica rap ca pe unul din mofturile societăţii de tranziţie. Cum trăim, majoritatea, într-o societate urbană, ne uităm miraţi după realitatea pe care o cîntă această muzică, dar se întîmplă ca în bancul de pe vremea lui Ceauşescu în care o băbuţă una vedea şi alta auzea. Nu îmi propun să analizez corespondenţa dintre texte şi realitate, important este că acestea pretind a o descrie fidel, aşa cum se poate vedea şi din această adevărată profesiune de credinţă a genului: "Acum patru ani rap-ul era o muzică neabordată de prea mulţi. Astăzi a devenit un mod de viaţă. În numai patru ani, trupele rap au vînzări mai bune decît mulţi cîntăreţi de muzică uşoară. Şi numai asta spune destul. Însă multe persoane privesc rap-ul ca pe o muzică fără personalitate, ca pe un moft al celor care o cîntă. Ne pare rău că trebuie să-i dezamăgim, dar vrem să se ştie lucrul ăsta: rap-ul este muzica cu cea mai mare personalitate şi care generează cea mai mare influenţă asupra celor care o ascultă. Este o muzică reală, vorbeşte despre realitate. Aruncă realitatea în ochii tuturor, nu o acoperă cu un val de vorbe frumoase şi stări de beatitudine falsă. Dacă rap-ul este dur, acest lucru se datorează faptului că realitatea este dură. Dacă nu accepţi muzica noastră, înseamnă că nu accepţi realitatea. Şi noi împărtăşim aceeaşi dorinţă de mai bine, însă, spre deosebire de alţii, sîntem conştienţi că este o utopie. Violenţa face parte din viaţa noastră, a tuturor, şi dacă o ignorăm riscăm să ne înghită. Aşa că noi avertizăm. Voi veţi hotărî dacă trebuie schimbat ceva. Nu ne facem griji că nu vom mai avea subiecte. Întotdeauna va fi ceva ce nu va merge bine" (La Familia - coperta albumului.) Aşadar, "realitatea" la care mă voi referi de acum înainte este aceea a textelor şi în a