În suplimentul Economist 2000, editat de cunoscuta revistă britanică, Bill Gates semnează un articol în care anunţă cît se poate de solemn "sfîrşitul hîrtiei". Mai bine zis, al unei întregi epoci istorice legate de folosirea acestui suport pentru conservarea şi transmiterea ştiinţei, culturii şi a informaţiei. Peste un deceniu, prevede Bill Gates, "vînzările de cărţi electronice le vor echivala pe cele ale cărţilor de hîrtie". Nu este prima dată cînd se face o astfel de prezicere; disputa datează de aproape un deceniu, de cînd Internetul şi CD-ROM-ul au devenit accesibile unui public tot mai larg. Enciclopediile şi dicţionarele pe suport electronic au ajuns, de altfel, un succes real, datorită preţului mult mai mic decît echivalentele lor tradiţionale şi, nu în ultimul rînd, al spaţiului mult mai redus pe care îl ocupă. Bill Gates anunţă însă încă un pas în revoluţia tehnologică: "cartea electronică", adică un dispozitiv de mărimea unei cărţi obişnuite, în care se pot încărca mii de pagini de text şi imagini şi pe al cărui ecran vom citi romane, eseuri sau orice alt tip de texte lungi. Problemele tehnologice care împiedicau pînă acum răspîndirea acestor dispozitive sînt pe cale de a fi rezolvate: definiţia şi rezoluţia ecranului nu ne vor mai obosi ochii (precum monitorul computerului), iar dimensiunile vor fi foarte reduse. "De ce ar trebui să preferăm o carte electronică uneia tradiţionale?", se întreabă Bill Gates, şi răspunde: "Cartea soseşte imediat de la librăria în reţea şi se pot înmagazina sute de titluri într-un aparat mic cît o carte de buzunar. Titlurile nu se epuizează niciodată, iar sunetul sincronizat cu textul permite continuarea lecturii şi în situaţii altminteri imposibile, de exemplu la volan. Va fi revoluţionat şi modul de a citi. În timp ce cărţile pe hîrtie sînt entităţi independente, cărţile electronice pot fi conectate la hipertexte, la