Forurile lărgite de conducere ale partidelor româneşti sînt evenimente sub semnul imprevizibilului. La congresele sau conferinţele respective, sigur se întîmplă să fie debarcat cineva, să fie scos de la naftalină un program nou şi bineînţeles extraordinar, de parcă le-ar fi aplicat pe celelalte, sau cineva pleacă, aparent de bună voie, acuzînd partidul că a trădat diverse sfinte idealuri. La fel s-a întîmplat şi la recenta Delegaţie Permanentă a PNŢCD, unde se pare că s-a împămîntenit tradiţia să-şi mai ia zborul cîte o aripă. După Ciorbea, dorul de văzduh l-a cuprins pe Radu Vasile. Istoria este mult mai veche. Lupta dintre diferitele grupări a început imediat după moartea lui Corneliu Coposu. De atunci, capii ierarhiei se luptă pentru succesiunea actualului preşedinte al partidului. Venirea neaşteptată a lui Victor Ciorbea în fruntea Guvernului a fost şi o soluţie a celor nemulţumiţi de nominalizarea lui Radu Vasile pentru respectiva demnitate în timpul campaniei electorale. Treptat, cele două grupări şi-au definitivat contururile. Presa şi analiştii s-au grăbit să le împartă pe criterii ideologice în reformişti şi talibani. În plan real este vorba doar despre amiciţii politice după care s-a trasat şi harta relaţiilor de putere din partid. Este, sau a fost, o luptă între excluşii şi cîştigătorii guvernării Ciorbea şi excluşii şi cîştigătorii guvernării Radu Vasile. Victor Ciorbea s-a făcut purtătorul de cuvînt momentan al grupării ce ocupa funcţii în guvernul condus de el: Ciumara, Opriş, Spineanu. Radu Vasile nu i-a mai cooptat în Executiv şi a început să piardă bătăliile. Prima şi cea mai importantă a fost pierderea funcţiei de secretar general. Iniţial a ocupat-o Dudu Ionescu şi, probabil pentru că acesta manifesta ambiţii proprii, postul a fost încredinţat lui Virgil Petrescu, omul lui Remus Opriş. Gruparea "Opriş" a cîştigat toate bătăliile în timp ce f