"Fiecare cetăţean trebuie să fie dotat cu competenţele necesare pentru a trăi şi a lucra în această nouă societate a informaţiei". Astfel glăsuieşte un fragment din documentele oficiale ale recentei reuniuni la vîrf a Uniunii Europene de la Lisabona. Fraza este, s-o recunoaştem, mobilizatoare. Iar liderii celor 15 ţări din UE chiar s-au mobilizat pentru a conduce bătrînul continent spre noua societate. Summit-ul de la Lisabona trebuia să fie dedicat problemelor sociale: combaterea sărăciei, reducerea şomajului, reformarea sistemelor de pensii etc. Aceste teme au trecut însă în planul al doilea, pentru că avanscena a fost ocupată de "noua economie" sau, mai savant spus, "economia digitală". Concret, cei 15 au decis adoptarea unui cadru favorabil pentru a recupera întîrzierea faţă de Statele Unite în materie de Internet: pînă la sfîrşitul anului 2001 se va liberaliza complet piaţa telecomunicaţiilor, pentru a permite accesul în reţea la preţuri cît mai mici, tot pînă atunci vor fi conectate la Internet toate şcolile europene, iar un "număr suficient de cadre didactice" vor trebui să înveţe, pînă la sfîrşitul anului 2002, să utilizeze Internetul şi resursele multimedia. Scopul acestor măsuri este dezvoltarea serviciilor on line, în special a comerţului electronic, care va genera în anii următori prosperitate şi noi locuri de muncă. Bineînţeles, în acest scop ţările europene se vor dota, pînă la sfîrşitul acestui an, cu un cadru juridic adecvat. Dacă totul merge conform previziunilor, pînă în anul 2010 vor fi create 20 de milioane de noi locuri de muncă, cea mai mare parte datorită "noii economii". S-ar putea spune că Internetul salvează Europa; sau, mă rog, aşa ar trebui să se întîmple, dacă proiecţiile sînt corecte şi dacă serviciile on line vor avea succesul scontat. Liderii "celor 15" n-au făcut însă decît să se adapteze unor tendinţe pe care piaţa le înregist