Ioana AVĂDANI

călătoare prin New Orleans L-am cunoscut la New Orleans, la un colţ de stradă, pe Reverendul Goat. Mai degrabă scund şi subţirel, cu două cozi lungi pînă la brîu, împletite şcolăreşte, cu o pălărie cu boruri largi şi o vestă din blană (piele?) de zebră. Şi-a moştenit parohia de la o preoteasă de culoare. Simţind că i se apropie sfîrşitul, bătrîna preoteasă nu a vrut să-şi lase enoriaşele de izbelişte, aşa că l-a tot îndemnat pe reverend: "Go to them! Go to them!" (ceea ce, cu accentul sudic, ar suna mai degrabă ca "gow to 'em"). Aşa s-a ales reverendul cu parohie, oi de păstorit şi nume. În afară de grijirea sufletelor, reverendul preda cursuri de lactaţie pentru bărbaţi. Elevii săi învaţă cum să-şi stimuleze lactaţia (partenerele lor de cuplu au un rol important în asta) pentru a intra în contact cu latura lor feminină. Reverendul Goat a intrat în contact cu latura lui feminină de pe la 12 ani şi este fericit. Şi, să nu uit, este şi poet. Tot la New Orleans am cunoscut-o pe Dina, ea caută fericirea. Durdulie şi plăcută, Dina transcende în zbor dimensiunile şi povesteşte prin dans ceea ce vede sau crede că vede acolo. Te întreabă "Ai fost vreodată în dimensiunea a cincea?" şi te simţi un dobitoc dacă nu ai fost.

E toată numai inimă - şi cred că "toată" e cuvîntul, pentru că, mi s-a spus, are atît de mult entuziasm încît nu a mai rămas loc şi pentru vreun dar sau har, de nici un fel. Am cunoscut-o şi pe Andrea. E frumoasă şi stranie şi pare că se simte bine în pielea ei tatuată bogat şi complicat. Arată ca un giuvaer imens, cu cerceluşii ivindu-se de pe unde nu te aştepţi, cu un safir făcînd ape-ape încrustat între sprîncene. Stă dreaptă, spectaculos drapată în buclele ei de culoarea mahonului, împodobite şi ele, cu şuviţe împletite de piele, cu mărgele şi scarande de tot felul. Imaginea ei ţi se impune atît de imperios privirii încît n