Marcy, personajul conformist şi ironizat din Familia Bundy, îşi evoca mereu păpuşile Barbie din copilărie. Despre eroinele din soap-uri, spectatoarele-specialiste spun că sînt "prea Barbie". Barbie, în calitatea ei primară de păpuşă, poate fi achiziţionată din magazinele bucureştene de jucării, cu haine, accesorii şi căsuţe la preţuri piperate. Există gumă Barbie, ouă cu surprize Barbie, cărţi cu Barbie şi revista Barbie (deja la a şasea apariţie). Pe scurt, mitul Barbie a pătruns şi pe piaţa românească. Nu ştiu ce cred fetiţele despre ea. Presupun, însă, că o apreciază, ba chiar o adoră. Ideologia ţesută în jurul personajului nu prea poate lăsa loc de altceva: Barbie nu e numai frumoasă, ci şi foarte bună. Bună în sens de altruistă, săritoare, veşnic preocupată de problemele celorlalţi. Şi, în acelaşi timp, pricepută la orice treabă casnică, dovedind o inteligenţă pragmatică. Specific feminină. Pentru că păpuşa Barbie, cu întreaga mitologie creată în jurul ei, este specific feminină. Şi nu oricum feminină, ci roz. Totul în jurul lui Barbie este roz: nu numai tipul acesteia de look, şi de personalitate, ci şi gusturile ei: îi place îngheţata roz, adoră căpşunile, inimioarele; buzele ei sînt roz, numele ei este scris, de cele mai multe ori, cu roz, pe coperţile cărţilor despre ea. E rozul cu care se îmbracă bebeluşii-fetiţă, ca să-i deosebeşti de băieţeii bleu. E rozul fazei preliminare Barbarei Cartland, care se afişa în taioare şi pălării de această culoare. Barbie e, cu siguranţă, o jucărie sexualizată, adresată fetiţelor ce, deja, vor să ajungă fete. Jean Baudrillard (în La société de consommation, Editions Denoël, 1970) vorbeşte de păpuşa sexuată ca adresîndu-li-se copiilor, pornind de la fantasmele adulţilor.

Corpul, după Baudrillard, devine substitut moral şi ideologic al sufletului. Frumuseţea şi erotismul sînt calităţi fundamentale, imperative, d