* Statul de drept este în deplin dezacord cu subiectivismul. "The rule of law is contrasted to the rule of men" - repetă mereu constituţionaliştii americani. Legea cetăţii este un produs obiectiv, în sens hegelian. Subiectivismul, înţeles tradiţional ca moft, capriciu sau slăbiciune vinovată, nu trebuie să conducă treburile publice. Sînt de acord cu acest principiu. Dar ceva din mine temperează vigoarea acordului meu. Iubesc prea mult oamenii şi omenescul ca să cred fără rezerve într-un principiu care condamnă iremediabil cea mai umană parte a omenescului: subiectivitatea. De ce subiectivitatea este considerată mereu sursa eşecului, nu ştiu. Dar ştiu că statul de drept, adică formula social-juridică cea mai eficientă şi mai adecvată naturii umane, nu poate promova un spirit neuman. Poate de aceea, printre autorii anglofoni, cel mai mult îmi place acum Ronald Dworkin. Felul în care acest celebru autor american, acum în vîrstă de 69 de ani, a argumentat raţionalitatea dreptului şi rolul pe care protecţia drepturilor şi a libertăţilor persoanei trebuie să îl ocupe în arhitectura sistemului juridic al statului de drept, a produs un serios impact asupra vieţii juridice americane din ultimii ani. Şi impactul produs de scrierile sale, spun mulţi specialişti, este benefic. Fără a fi neapărat un metafizic, Dworkin înţelege profunzimea legăturii dintre morală, politică şi drept. În România, am mai spus de atîtea ori, lipsesc autorii care să aibă asemenea abordări şi, din această cauză, lipseşte acest tip de abordare. Dimpotrivă, printre români circulă ideea după care se intră drept, politică şi morală nu există/nu tebuie să existe vreo legătură. Asta se cheamă pragmatism (!!!) şi este, pentru mulţi, echivalentul inteligenţei superioare. Pînă nu ieşim din această mentalitate, nu putem spera la mai mult. * Îmi plac tot mai mult articolele dlui Mircea Mihăieş din România l