După ce m-am văzut scăpată de sub poalele învăţătoarei, am dat în clasa a V-a de nişte profesori foarte buni pe care, cu siguranţă, nu-i meritam. Îndepărtaţi din Universitate pentru că aveau "origine nesănătoasă", eşuaseră la Sava, unde încercau să vorbească pe înţelesul copiilor ceea ce îi făcea frecvent foarte caraghioşi. Nu pot s-o uit pe, Dumnezeu s-o ierte, doamna Botez care iubea atît de intens istoria antică încît, atunci cînd ne vorbea despre arta egipteană, după ce ne "povestea" statuia scribului, pur şi simplu, o mima. Pironea ochii înainte, ridica umerii, lipea braţele pe lîngă corp şi încremenea. Jocul de mimă mergea pînă la jumătatea drumului, adică pînă în talie, de la talie în jos doamna Botez nu mai era scrib. Patima ei a fost contagioasă. Adolescenţa mi-a fost devorată de fantasmele Antichităţii. Prin urmare, atunci cînd am citit prima oară Şcoala scribilor, textul sumerian de acum vreo patru milenii, am înnebunit şi de două decenii îl iubesc constant. Nu cred că trebuie să adaug nimic. Textul este atît cît se vede. Citindu-l, inima unora va bate cu putere. Alţii se vor plictisi, poate, înainte de a-l termina. M-am gîndit să mă limitez la cîteva fragmente dar am renunţat, prea e vechi şi prea e actual, aşa că vă recomand un bob zăbavă.

Şcoala Scribilor (Textul, recompus din numeroase fragmente găsite la Nippur, evocă retrospectiv anii în care scribul mergea la şcoală. Studiul constă mai ales în faptul de a învăţa şi a copia, ceea ce sugerează caracterul esenţialmente tradiţionalist al acestei culturi. Se pare că versetele recitate la diverse sărbători sînt cea mai veche laudă a însuşirii artei scrisului.) 1 Şcolarule, unde te duceai în zilele de-odinioară? * 2 Mă duceam la şcoală. * 3 Ce făceai la şcoală? * 4 Socoteam pe tăbliţa mea, îmi făceam lecţiile. * 5 Îmi pregăteam tăbliţa, o scriam, o terminam apoi. * 6 Mi se pregăteau tăbliţe ne