0 mie de lei pişoarca, o mie de lei pişoarca! Bărbatul din faţa WC-ului mobil din Piaţa Sigma strigă cît îl ţine gura, de parcă ar vinde trufandale. Miroase a pişoarcă peste Sighişoara, miroase de-ţi vine să mori... Este Festivalul de artă medievală, zis şi "Sărbătoarea nebunilor". Zile senine de vară peste cetatea Sighişoarei, suprasaturată de circuitul halbelor de bere în natură. Tarabele vînd tot ce se poate vinde iar turiştii cumpără tot ce se poate cumpăra. Apoi vînd şi cumpără între ei tot ce le trece prin cap: Primesc un şut în cur contra o bere! Primesc şi dau palme contra 5000 de lei! Car persoane bete în spate contra 10.000 de lei! Consolăm oameni trişti; reduceri pentru femei gravide şi bătrîni! O iniţiativă asociativă postmodernă îi informează pe amatori că: fuck ce vrei; dar ştii ce vrei? Cînd nimic nu mai merge, te aşezi în rînd cu cei care îi anunţă pe trecători că n-avem bani nici să trecem strada... Festivalul de artă medievală la Sighişoara, dar la mare, la soare, fetiţele sînt goale, şi asta e ceea ce contează, dacă e să te iei după muzica ce-ţi pătrunde prin plămîni, simultan, din toate boxele, toate scenele şi toate gurile. Ca şi lumea, muzica e diferită, dar parcă ar fi aceeaşi. Înfăţişări rock, punk, hippy, măşti veneţiene, chitară clasică, Vama Veche, muzică barocă, Pasărea Colibri, hip-hop, fără nici o diferenţiere socială a muncii. Noaptea se aprinde un foc mare de tabără în piaţa cetăţii. Se cîntă, se dansează şi se bea. Lucrurile intră în normal - constată cu o mulţumire grea de frustrări de tinereţe amicul meu plecat din ţară cu ani de zile în urmă. În tinereţea mea, eu n-am avut parte de un foc în piaţa din Sighişoara... Lucrurile intră în normal... Nu sîntem de acord asupra acestei sentinţe. Îi înţeleg poziţia, dar suspendarea interdicţiei nu este, prin ea însăşi, dătătoare de normă - şi cu atît mai puţin de noimă. Festivalul