şi site-ul www.okazii.ro Ideea nu ne aparţine, prima oară nişte americani s-au gîndit să facă acest gen de site. Iniţial a fost totul luat în glumă, practic, oameni ce vroiau să scape de lucrurile de acasă. La noi, e-n Politehnică, nu pe site, cînd studenţii îşi vînd avutul după absolvire. De atunci, chestia s-a extins, americanii au intrat în acest site, în această bursă virtuală, pentru că accesul se face fără costuri, la orice oră din zi şi din noapte. Noi sîntem un fond de investiţii şi am investit în acest site, am hotărît să le creştem din nimic, urmînd ca la un moment dat un site, american sau european, dar care e cu mult mai mare, să vină la noi, cînd vrea să se extindă în România, şi noi să-i vindem poziţia noastră. De aici, ne va veni profitul. Cînd? Nu ştim! Aşteptăm! La momentul acesta, serviciul nostru e gratis, pentru a creşte site-ul, orice ban de cheltuit e din fondul de investiţii. Este bursă românească. A trebuit să fim ceva mai atenţi în ceea ce priveşte inventivitatea în băşcălie a românului.

Oamenii au pus la bătaie lucruri pe care în mod evident nu le aveau, făceau comentarii de haioşi, simulau că puneau ceva în vînzare folosindu-se de funcţiile automate ale site-ului. De exemplu, cineva i-a trimis administratorului de reţea de la Institutul Politehnic înjurături "împachetate" ca o marfă. Altul avea, cică, părul de pe picioare al lui Madonna, un cap de bour. A fost şi un "Stradivarius" şi am convocat 30 de experţi pe Internet, ar fi fost o lovitură... am cerut o poză a obiectului şi s-a văzut astfel că era o copie făcută de ucenicul ucenicilor. De la un milion, preţul i-a căzut la o mie de dolari. Chestiile puerile s-au rărit de cînd şi-au dat seama că moderăm site-ul. Reuşita noastră e aceea că am atras comunitatea colecţionarilor, avem peste 2000 de obiecte de colecţie implicate în licitaţii active. Colecţionarii sînt deosebiţi...