Implozia comunismului nu a dus concomitent şi la dispariţia comuniştilor. Milioanele de posesori de carnete cu secera şi ciocanul au fost puşi în situaţia de a se adapta unor realităţi noi, cu reguli ale jocului schimbate. În mod paradoxal, au reuşit mai bine cei din fruntea ierarhiei, decît cei de la baza ei. Fie că s-a aplicat terapia de şoc (Polonia) sau nici o terapie (Rusia), fie ca s-au adoptat legi care să împiedice machierea foştilor înalţi activişti în garanţi ai noii orînduiri (Cehia), fie că nu, membrii nomenclaturii sînt peste tot o prezenţă semnificativă la nivelul deciziilor politice şi economice. Această "victorie a învinşilor" este analizată de doi sociologi din Franţa, Georges Mink şi Jean-Charles Szurek, într-o carte apărută în octombrie 1999: Marea convertire (La grande conversion, Le destin des communistes en Europe de l'Est, Seuil). Prin cifre şi interviuri se desenează o realitate funcţionînd după legi proprii, departe de mînia pamfletară şi în pofida ei. Ipoteza susţinută de autori este că foştii activişti comunişti au fost unul din elementele esenţiale în construcţia capitalismului şi, probabil, în reuşita lui. (M. B.)

Mobilitatea "lor" ..."La fel cum apariţia burgheziei a precedat-o pe cea a capitalismului, apariţia unei noi categorii de actori ai capitalismului a precedat prăbuşirea regimului, deşi la o scară mai modestă, din cauza caracterului marginal al economiei de piaţă. Mişcarea de convertire a elitelor politice şi economice s-a produs, în unele ţări, chiar în interiorul Statului-Partid, în inima sistemului politic, în rîndurile nomenclaturii. Actori importanţi ai tranziţiei, elitele economice constituie una dintre componentele cele mai controversate ale noii clase de întreprinzători. Acest fenomen al convertirii a fost observat timpuriu de sociologii est-europeni, ca Elémer Hankiss în Ungaria, sau Jadwiga Staniszkis în Pol