În numărul din 23 septembrie al revistei The Economist, analiza sărăciei din Europa răsăriteană are ca punct de pornire situaţia rurală din Republica Moldova: "Un pămînt uitat de timp". Cu o compasiune destul de neobişnuită în paginile unei reviste atît de serioase, se povestesc cîteva întîlniri cu oameni cu riduri şi palmele bătucite. Cifrele le confirmă tristeţea şi lipsa de speranţă: "În comparaţie cu regimul comunist, la ţară, ca şi în multe oraşe, speranţa de viaţă a scăzut cu 15 ani, sau chiar mai mult. În cele mai sărace sate, cifra analfabetismului s-a triplat. Iarăşi, trebuie să ţinem seama de faptul că datele de pe timpul comunismului nu sînt corecte, dar semnele deteriorării sînt evidente. Malnutriţia este curentă. OECD estimează că, în raport cu anul 1990, ţăranii consumă de două ori mai puţină carne şi de o calitate mai proastă. Tot de atunci, numărul cazurilor de tuberculoză şi de hepatită s-a dublat. Sărăcia e în creştere. Conform unui studiu al Băncii Mondiale, jumătate dintre moldoveni cîştigă acum sub 200 de dolari pe an, raportat la 2000 de dolari în 1992. Studiul notează că «Moldova are probabil cea mai mare rată de capital uman pentru o ţară cu acest nivel al veniturilor». Nu va mai dura mult. Capitalul uman - mecanicii calificaţi, asistentele medicale, directorii podgoriilor, toţi cei instruiţi sau pricepuţi - pleacă într-un ritm alarmant. Colapsul economic şi lipsa de interes a guvernului au determinat eroziunea rapidă a serviciilor sociale de bază oferite, la un nivel scăzut, în timpul comunismului. Satul nu mai este acea unitate primară unde se poate primi o instrucţie elementară, ajutor medical, un loc de muncă şi unde se poate duce o viaţă comunitară elementară". Sectoare agricole mari şi ineficiente nu există doar în Moldova, ci aproape în toate ţările aspirante la calitatea de membru al Uniunii Europene. Între programul SAPARD şi