Hotărît lucru, de ceva vreme o editură de provincie (Polirom din Iaşi) are ambiţia de a fixa standardele româneşti în materie de conectare avizată la ceea ce putem numi reperele editoriale ale continentului. Ar fi multe producţii recente ale sale menite să confirme aceasta. Două am aici în atenţie: două, dintr-o serie care a debutat cu dreptul şi fără îndoială că se va încheia decent* - vreau să spun, cu demnitatea literei bine fixate şi dăruite unor provocări intelectuale de clasă: Omul Luminilor - volum coordonat de Michel Vovelle, nume de rezonanţă clasicizantă din echipa Universităţii Paris I - şi Omul romantic, coordonat de relativ recent dispărutul François Furet, un clasic de acum al interpretărilor secolului XVIII francez, dar şi mărturisitor, cum ştim, asupra Trecutului unei iluzii (avatarurile ideii comuniste în acest secol, tr. rom. Humanitas, 1996). Două admirabil de avizate texte însoţesc ediţia românească a volumelor: postfaţa lui Radu Toma la Omul Luminilor şi o prefaţă a Elenei Brăteanu la Omul romantic. În fine, rămîne de observat că volumele propun două teme diferite şi, simultan, apropiate: pentru că acest proiect reprezintă, în fapt, o altfel de istorie a Europei, o istorie construită pe structura cronologică a etapelor "intelectuale" ale Europei şi, mai ales, construită în jurul omului/oamenilor - aşa cum ne-a invitat cea mai marcantă şcoală istoriografică europeană a secolului, cea din jurul revistei Annales . Cîteva personaje populează "secolul Luminilor" (în linii mari, secolul XVIII european) şi epoca romantică (sfîrşitul secolului XVIII - prima parte a secolului XIX). Acestor personaje le sînt dedicate capitolele cărţii, într-o încercare explicită de a recompune convingător universul societăţii europene: Nobilul, Războinicul, Omul de afaceri, Omul de litere, Omul de ştiinţă, Artistul, Exploratorul, Funcţionarul, Preotul şi Femeia în