Cuvîntul cheie este haos. 25 aprilie 1989. Li Peng: "Atacul este dirijat direct împotriva dumneavoastră şi a altor veterani ai revoluţiei proletare". Deng Xiaoping: "E adevărat că se spune că eu conduc totul din culise?" Li Peng: "Unii cer demisia guvernului, (...) alegeri libere şi revizuirea Constituţiei, vor ridicarea interdicţiei asupra partidelor politice, abolirea clasificării delictelor «contrarevoluţionare» şi altele". Deng Xiaoping: "Nu este o mişcare studenţească obişnuită. O mică minoritate de oameni îi exploatează pe studenţi. Vor să semene tulburare în spiritele oamenilor şi să creeze haos în ţară. Este un complot bine planificat pentru repudierea Partidului Comunist şi a bazelor sistemului socialist". Această conversaţie (reprodusă acum de revista americană Foreign Affairs, după nişte stenograme aduse clandestin din China, acte considerate de experţi credibile) are loc la zece zile după declanşarea uriaşei manifestaţii din piaţa Tiananmen, prilejuită de moartea unui lider comunist, considerat liberal, eliminat de Deng cu doi ani în urmă. Cu acelaşi prilej, Deng se retrăsese de la conducerea directă a ţării şi făcea parte dintr-un fel de consiliu al bătrînilor care îşi rezervase dreptul să intervină cînd era necesar. Şi acum era necesar: pe de o parte mişcarea ameninţa să ia amploare, pe de altă parte "vizita istorică" a secretarului PCUS, Gorbaciov, menită să deschidă o nouă fază în raporturile sino-sovietice, s-ar fi racordat la realităţi neconvenabile liderilor comunişti din China. Prin expresii codificate, se ducea o luptă feroce pentru putere. Primul ministru, Li Peng, insista să se declare legea marţială, să se adopte măsuri rapide de jugulare a mişcării. Zhao Ziyang, prim-secretar al partidului, adoptase o poziţie moderată. El tratase cu reprezentanţii Pieţei, îndîrjiţi din cauza modului cum Deng caracterizase mişcarea lor: "Am considerat