Urmărind excelentul documentar despre John Wayne, din seria BBC Reputations/Destine celebre (Acasă, 11 februarie), mi-am amintit de cuvintele lui Martin Amis, scriitor britanic obsedat de America şi de celebritate: "Într-un fel ea n-a fost niciodată ca restul lumii. Cele mai multe locuri din lume se mulţumesc să fie ceva, dar America a trebuit să mai şi însemne ceva, de unde vulnerabilitatea ei - în faţa iluziilor, a falsei memorii, a falsului destin." John Wayne a fost o vedetă autentică şi ca mai toate vedetele autentice ale vechiului Hollywood, în ochii şi în imaginaţia publicului de pe toată planeta a părut întotdeauna mare, mai mare decît noi, "mai-mare-ca-viaţa". (Cele mai multe staruri de azi şi-au pierdut acestă putere; televizorul şi videocaseta le-au redus la dimendiunile noastre, le-au adus la dispoziţia noastră.) Dar Wayne, care a devenit celebru jucînd în western-urile lui John Ford (filme care povestesc nu atît despre naşterea Americii, cît despre naşterea unor mituri - miturile Americii despre ea însăşi), nu s-a mulţumit să fie cineva (un actor, poate cel mai cunoscut din lume), s-a simţit obligat să şi reprezinte ceva - "America reală", valorile pe care ea a fost clădită. De unde vulnerabilitatea lui. Wayne-eroul de western era o prezenţă inimitabilă. Era masiv, dar cu un soi de graţie numai a lui. Avea autoritate naturală. Vorbea puţin şi simplu. Simple îi erau şi principiile, de la care nu s-ar fi abătut în ruptul capului. Cu femeile era curtenitor, puţin cam ţeapăn, sincer, direct. Un om al naturii şi al tradiţiilor, respingea instinctiv tot ce-i mirosea a sofisticărie - în sistemul lui de valori, asta semnala corupţie. Acest sistem de valori - rigid, conservator, patriarhal - a încercat Wayne să-l afirme în contextul mult mai delicat al Americii de după cel de al doilea război mondial, asumîndu-şi un rol în viaţa publică. Deşi nu luptase pe