De curînd, membrii Guvernului român au luat lecţii de computer, au navigat pe Internet şi şi-au trimis e-mailuri. Împrejurarea n-a scăpat de cuvenita mediatizare şi n-a fost scutită nici de ironii (în presa română, e inevitabil...). Nu ştiu dacă lecţiile vor continua sau dacă a fost vorba doar de un "semnal" dat societăţii, dar chiar dacă totul s-ar reduce la acea oră pe care miniştrii au petrecut-o aliniaţi ca la şcoală în faţa computerelor, normalitatea şi relaxarea situaţiei merită consemnate. Iar valoarea "semnalului" este şi ea notabilă. Pe de o parte, afirmarea opţiunii pentru societatea informaţională nu poate decît să ne bucure, indiferent dacă sîntem "conectaţi" sau nu: oricum, acesta ne e viitorul. Pe de altă parte, şi administraţia Clinton, şi guvernele de centru-stînga din Europa au elaborat şi au pus în practică programe de stimulare a accesului la noile tehnologii informaţionale: Tony Blair, Romano Prodi (şi apoi Massimo d'Alema), Gerhard Schroeder au sprijinit, prin acte legislative şi alocaţii bugetare, dotarea şcolilor cu computere conectate la Internet, realizarea de site-uri ale administraţiei centrale şi locale prin care cetăţenii să aibă acces mai rapid la informaţiile de interes public, au susţinut "noua economie", pentru a reduce decalajul Europei Occidentale faţă de SUA în acest domeniu. Dacă Guvernul român reuşeşte să se plaseze în mod eficient într-o asemenea selectă companie, e foarte bine. Un pas în această direcţie îl reprezintă adoptarea legilor care să susţină comerţul electronic, o iniţiativă mai veche a dlui deputat Varujan Pambuccian (a cărui perseverenţă benefică merită toată lauda). Guvernul a anunţat apropiata aprobare a reglementărilor, ceea ce ar plasa România într-o deplină sincronizare cu ţările occidentale (ba chiar înaintea unora dintre cele 15 ţări membre ale UE). Sînt sigur că unele voci vor considera adoptarea leg