După scandalurile legate de justiţie, corupţie şi dosare, guvernul trebuie să facă faţă tulburărilor sociale. Optimismul degajat de miniştrii de la Bucureşti este contrazis de muncitorii de la Reşiţa, Braşov şi Deva. Pactul social semnat cu ceva vreme în urmă de lideri este neputincios în faţa mişcărilor sindicale devenite rutina de dinainte de Paşte. Perioada în care muncitorul român îşi verifică mai atent buzunarele pentru a cumpăra mielul tradiţional va deveni coşmarul anual al guvernanţilor. Discursul cu care PDSR s-a obişnuit în cei patru ani de opoziţie dă acum piept cu realitatea. Partidul de guvernare critica atunci măsurile coaliţiei pentru că nu ţineau cont de oameni şi de durerile lor. "Aproape de oameni, împreună cu ei" spunea preşedintele în campanie. Dar cum să mai fie aproape de ei cînd este la putere şi oamenii blochează drumurile naţionale şi îl huiduie pe prefect? Umanismul de opoziţie nu face casă bună cu realismul de guvernare. Două mişcări s-au evidenţiat prin vehemenţă: Reşiţa şi Braşov. Două cazuri total diferite arătînd că realitatea este mai puţin clară decît teoria: şi evoluţia şi stagnarea dau bătăi de cap puterii. Combinatul Siderurgic de la Reşiţa este unul dintre puţinii coloşi industriali privatizaţi. Şi totuşi, muncitorii protestează violent. O situaţie paradoxală şi contrariantă pentru români. De la "nu ne vindem ţara" lui 1990 la disperarea privatizării de peste 10 ani, spaţiul public a evoluat fantastic. Privatizarea pare o soluţie şi pentru muncitori şi pentru analişti. La Reşiţa au venit americanii, privatizarea combinatului a fost un succes al FPS, unul dintre puţinele. Părea un model pentru renaşterea vechii economii. Totuşi, protestatarii au blocat un drum naţional şi au creat probleme jandarmilor. După ce l-au fugărit pe reprezentantul investitorului american, muncitorii s-au răzbunat arzînd drapelul cu stele şi dungi.