Cine ascultă, fără să ştie despre ce este vorba, noua gamă de reclame McDonald's, ar crede că are de-a face cu vreo nou deschisă Cramă a Haiducilor sau cine ştie ce altă crîşmă cu "specific naţional". De la usturoiul atîrnat, mai recent, pe pereţi, exorcizînd sui generis duhurile mondializării, pînă la cartofii "ţărăneşti" şi culminînd cu adresarea subtilă "boier dumneavoastră", totul concură la un nou look, corcit şi simptomatic. Mai lipseşte doar o mămăligă pripită pe post de fast-polenta... Hamburger cu "cartofi ţărăneşti" şi un iz de usturoi... Există o combinaţie similară în lumea manelelor: unduiri lascive din şolduri îmbrăcate la Dior. S-ar zice că marile însemne ale mondializării occidentale îmbracă un "corp" care îşi regăseşte plăcerile senzuale moştenite din alte arii culturale. Se poate vorbi în aceste cazuri de amestec, de "turcisme", de "porţile Orientului" sau, mai doct, de metisare. Şi este, fără îndoială, ceva din toate astea. Dar simt că este ceva mai mult, că e şi altceva. Paginile scrise de Marianne Mesnil în ultimul număr din Martor - poate cele mai subtile pagini pe care le-am citit despre Bucureşti - s-ar putea să fie o cale spre acest sentiment de altceva. "Cred că înţeleg motivul acestei melancolii ce apare la cei care au părăsit această ţară şi dorinţa tuturor de a reveni aici. Bucureştiul satisface, printr-un rar privilegiu, dubla noastră dorinţă de civilizaţie şi de libertate" - notează Ulysse de Marsillac pe la 1869. "Civilizaţia" era satisfăcută, pe atunci, de saloanele frecventate de călătorul francez,

comparabile - zice el - cu cele pe care le lăsase în urmă la Paris. "Ieşiţi din salon în stradă - continuă de Marsillac - şi vă veţi trezi în Orientul viselor voastre" - un Orient al fantasmei "libertăţii". Dar despre ce "libertate" este vorba? Marianne Mesnil porneşte pe urmele lui Norbert Elias pentru a găsi un răspuns la ac