Vedeta română este compusă din ochelari de soare, poze în reviste colorate şi opinii. Din acest punct de vedere, ea pare a nu se deosebi de vedeta europeană sau mondială. Dar se deosebeşte prin modul de utilizare, prin uitătură şi prin contextul în care apare şi de care se lasă profund marcată. Ochelarii de soare servesc pentru a se ascunde cît de cît de privirile indiscrete şi de paparazzi. Aici descoperim prima deosebire faţă de vedetele mondiale. Acestea din urmă chiar se ascund de priviri indiscrete şi, în cele mai multe împrejurări în care au de-a face cu meandrele concretului (pe stradă, în magazine, în vacanţă la Roma - unde merg neapărat în aprilie, conform unei tradiţii vedetistice datînd de prin anii '60), se simt deranjate sincer şi dezinteresat de gură-cască şi de paparazzi. Vedeta română, mai ales dacă e în proces de deplină afirmare, dimpotrivă: în magazine sau în vacanţă la Neptun umblă cu ochelari, dar prin sticla lor se întrezăresc gîndul "dă, Doamne, să mă recunoască/pozeze careva" şi sentimentul datoriei împlinite. Dacă gîndul i se îndeplineşte şi este pozată, vedeta română apare în revistele colorate. Acestea au rolul cel mai important în lansarea numitei vedete, atît prin fotografii, cît şi prin "ştiri". Ştirile sînt de o mare importanţă pentru opinia publică naţională, care poate afla că vedeta are un nou prieten, că şi-a luat un căţel, că ţine/nu ţine regim, că îi plac maşinile, că avea note bune/proaste la şcoală, că locuieşte în continuare cu bunica (aiurea!...) etc. E bine, e chiar foarte bine ca vedeta să apară în vreo poză şi cu prietenul/prietena, mai ales dacă şi acesta/aceasta e vedetă sau vrea să devină. Peste cîţiva ani, pe măsură ce România va înainta neabătut spre Occident, vedeta română se va acultura şi va descoperi conceptul de privacy; s-ar putea ca atunci numărul de procese vedete vs. fotografi/ziarişti să fie

mai