"Serata muzicală" de la Center for Advanced Studies din Sofia a intrigat pe multă lume, drept care au şi venit destul de mulţi, de la studenţi şi oameni de cultură bulgari, la cîţiva străini rezidenţi în Sofia, dornici să priceapă despre ce este vorba. Adică ce-i cu chalga asta, care face aceleaşi furori în Bulgaria ca manelele în România sau (post) turbo-folk-ul în Iugoslavia. De data asta, contextul internaţional şi comparativ făcea situaţia mai promiţătoare, introducînd şi arabesc-ul turcesc - care împinge "orientalizarea" mai departe în spaţiu - sau diferite etno-muzici orientalizante din spaţiul occidental. S-a dovedit însă curînd că toate acestea nu fac decît să complice problema şi că, de fapt, nu prea există "modele interpretative" adecvate. Studii aprofundate în Iugoslavia au pus turbo-folk-ul în legatură cu politicul, analizînd în detaliu modul în care acesta a fost promovat de către regimul Miloşevici pentru a deveni un instrument de propagandă populistă. Dar în Bulgaria, campania electorală nu a făcut apel la îndrăgitele formaţii de chalga, ci la cele, mai "decente", de rock. Nici explicaţia comercială, reducînd fenomenul la un produs al show bisness, nu este concludentă, situaţia din acest punct de vedere fiind foarte diversă în cele trei ţări luate în consideraţie. Acestei abordări "de sus în jos", i se opune una "de jos în sus", care vede în acest fenomen un efect al unei democratizări culturale, producătoare de "cultură de masă". În nici unul dintre aceste cazuri însă nu se răspunde la întrebarea de ce aşa - şi de ce atît de răspîndit aşa? Cazul României ridică o problemă în plus. După 1990, muzicile "de tineret" s-au orientat explicit şi masiv spre Occident, de la vitalitatea regăsită a rock-ului din primii ani, la hip-hop şi dance în anii următori. Apariţia manelelor şi imensul lor succes marchează o schimbare esenţială de orientare, spre Ori