Piaţa publicitară din România încă nu e aşezată, are un considerabil potenţial de creştere, dar un domeniu foarte semnificativ în alte ţări e destul de slab dezvoltat la noi - în orice caz rămas în urmă faţă de nivelul industriei advertising-ului în ansamblu: publicitatea "de interes public", cu scop social, care transmite nu îndemnuri la consumarea unor produse, ci idei, valori, comportamente. Cu alte cuvinte, este vorba de acele forme de publicitate care se adresează cetăţeanului, nu consumatorului. Fie că ele se numesc, în cărţile de specialitate, non profit, non commercial ori social issues advertising, reprezintă un domeniu aparte, prin care instituţiile statului sau alte organizaţii încearcă să trezească în opinia publică atitudini faţă de unele probleme, de la rasism la sărăcie, de la bolile incurabile la violenţa asupra copiilor etc. Tot prin astfel de campanii publicitare cetăţenii sînt informaţi cu privire la anumite schimbări importante în viaţa lor, cum ar fi, în Europa, introducerea monedei unice. La originea unor asemenea campanii publicitare de interes general stau, de cele mai multe ori, chiar instituţii ale statului: în Marea Britanie, de exemplu, a luat fiinţă, încă din anii '30, Central Office of Information, care se ocupă de comunicarea organismelor statului cu cetăţenii. Pe măsură ce comunicaţiile de masă au evoluat, toate guvernele şi-au organizat instituţii specializate în informarea publicului, unele gestionînd bugete consistente: cheltuielile statului pentru comunicarea publică au ajuns în ultimii ani, în Germania, pînă la 2% din PIB, în Marea Britanie la 2,5%, dar în Italia sînt sub 1%. Uneori, asemenea iniţiative sînt susţinute chiar de firmele din industria publicităţii: în Italia, de pildă, marile agenţii de profil au creat o entitate numită Pubblicità e Progresso, care organizează campanii cu scop social (împotriva consumului de a