Cîteva zile de scufundare în altă lume sînt, se pare, suficiente pentru a-ţi împrospăta ochii cu care priveşti, la întoarcere, propria ta lume. După două săptămîni de golfuri şi stînci croate, redescopăr fascinat exotismul bucureştean, zăbovind la un pretext de bere pe terasa de la Foişor. Fiecare persoană şi fiecare gest mi se par paradigmatice, o întreagă semiologie culturală perindîndu-se prin faţa ochilor mei ca într-un ciné-vérité bine simţit. La masa de lîngă mine, doi bărbaţi cu bărbi încărunţite şi ochi de viezure înecaţi în obrajii roşii de băutură, genul de intelectuali vizitatori ai multor cîrciumi şi vizitaţi de multe idei, vorbesc despre nu ştiu ce prinţesă Elisabeta. Un puşti de vreo zece ani îmi întinde o hîrtie de o mie, cerîndu-mi o ţigară pentru mătuşa. Sub o masă, un cîine trist, cu o ureche sfîşiată, se întinde, oftînd, la umbră. Privesc, ca într-un cadru fix, intersecţia. Nu există stop la care măcar o maşină să nu o ia, pe sens opus, înaintea tuturor celorlalte care stau la rînd. Fetele care traversează îşi expun în lumina puternică de august lenjeria. Număr involuntar 14 tanga. În 10 zile de plaje cosmopolite şi cîteva mii - poate zeci de mii - de turiste, întreaga familie a repertoriat în Croaţia doar 4 exemplare. Un tip obez, în maieu, trece pe roşu şi face un semn amical cu mîna şoferului care a trebuit să scrîşneacă din frîne pentru a-l evita. Cîteva minute mai tîrziu, un moş traversează clătinîndu-se, pe verde, agitînd ameninţător bastonul în direcţia blestemaţilor de şoferi care nu mai au nici o regulă.

Un bărbat corpolent scoate o ţigară, gînditor, şi lasă să cadă ambalajul pe trecerea de pietoni, după care intră în cîrciumă şi comandă o halbă. În colţul de vis-a-vis, o florăreasă grasă îşi face vînt cu fusta. Un bătrînel cu ochii goi vine să-şi bea romul. La plecare, scoate din coşniţa firavă cîteva firimituri de pîine şi h