Nu ştiu alţii cum sînt, dar în ceea ce mă priveşte, nu trecuseră decît vreo cinci minute din BritRomCom-ul (sau comedia romantică britanică) Jurnalul lui Bridget Jones sau Cum stai cu dragostea?/The Bridget Jones Diary, cînd am simţit că ceva cedează - probabil aşchia aceea de gheaţă pe care (am fost adesea informat) cronicarul de film o poartă în piept în loc de inimă - şi m-am pomenit vorbind (în gînd) cu eroina filmului: "Gata, m-ai cucerit, poţi să faci ce vrei cu mine!" Pe ecran se întîmplaseră deja destule: un fel de zeiţă a gafei (ce se lasă cu tăceri jenate şi priviri dezaprobatoare şi dă aripi unei comedii englezeşti), Bridget (Renée Zellweger) trecuse prin cîteva situaţii penibile la o petrecere; o căutătoare disperată a bărbatului perfect (sau măcar posibil - adică mai puţin porc şi măgar decît ceilalţi), Bridget îl întîlnise pe Mr. Darcy (Colin Firth) - şi nu fusese coup de foudre, ea spunînd cîteva prostii, iar el purtînd un pulover ridicol, decorat cu un ditamai cap de ren. Şi acum, iat-o singură în dezordinea camerei ei, într-o orgie de autocompătimire, ascultînd, fredonînd şi plîngînd pe muzica ideală pentru astfel de orgii ("All by My-se-eeelf..."): Bridget Jones. De vreo doi ani trecută de treizeci - limita acceptată pentru o femeie singură. Cu un număr de kilograme peste ceea ce moda (care n-are altceva mai bun de făcut decît să strice vieţile oamenilor) le-a învăţat pe femei că le place bărbaţilor. Cu un anumit număr de ţigări în plus (sau în minus, depinde de diferenţa dintre o zi proastă şi una foarte proastă) faţă de cele cîteva zeci pe care le fumează oricum, indiferent de zi. Cu o slăbiciune pentru alcool. Cu o slăbiciune pentru pieile de banană pe care viaţa le tot aruncă sub picioarele romanticilor nepocăiţi - Bridget alunecă pe toate. Cu o gură slobodă. Cu un jurnal în care se simte încă şi mai slobodă - toate reacţiile şi părerile