Traducerea în româneşte a romanului lui Michel Houellebecq, Particulele elementare, ar fi trebuit să apară în iunie, la tîrgul de carte Bookarest. Lansarea cărţii a fost chiar anunţată în presă, dar, din motive lesne de bănuit, ea a ieşit la sfîrşitul verii trecute, cînd în Franţa apărea deja un al treilea roman al scriitorului, Plateforme, ce avea să declanşeze un scandal deopotrivă "moral" şi politic. Imediat după apariţie, tema noului roman, turismul sexual, a fost dezbătută în ansamblul idiosincraziilor şi denunţurilor houellebecqiene; după nenorocirea de la 11 septembrie şi după un interviu apărut în revista Lire cu doar cîteva zile înaintea acestei date, Houellebecq va fi însă acuzat de pornografie, poligamie, reacţionarism, rasism şi dat în judecată de Comunitatea musulmană şi Liga Arabă din Franţa. Dacă, într-un prim moment, critica a fost cea care s-a aplecat asupra cărţii cu elogii aproape unanime, în mai puţin de două săptămîni ea a început să fie citită exclusiv prin grila declaraţiei lui Houellebecq din Lire, făcută, se pare, într-o dispoziţie intens-bahică. Scriitorul, care, cu altă ocazie şi-a manifestat "dispreţul pentru Occident", mărturiseşte acum neînţelegerea sa pentru toate religiile monoteiste, iar în acest context rosteşte propoziţia care l-a adus în faţa tribunalului: "Iar religia cea mai tîmpită ("la plus con", transcrie autorul interviului) este, orice s-ar spune, Islamul." Iată momentul în care Particulele elementare - o utopie swiftiană, care consideră însă eugenia drept singura cale spre fericirea unei umanităţi renăscute - apare în româneşte. Dincolo de scandalul actual care poate interesa sau nu, traducerea dintr-un autor atît de discutat ar fi putut să fie însoţită, dată fiind importanţa ei, de o introducere care să-l situeze pe Houellebecq în lumea literară franceză. Mai ales că scriitorul este autorul unui roman din 1994 care