În februarie 1998, Frontul islamic internaţional îşi anunţa, în Carta sa fundamentală, ţelul acţiunilor de luptă: "Uciderea americanilor şi a aliaţilor lor, civili sau militari, în toate ţările unde acest lucru este posibil". A devenit, pe 11 septembrie 2001, posibil chiar în America, iar reţelele teroriste au marcat acest început de mileniu prin dimensiunile şi consecinţele acţiunii lor teroriste; se pune problema adecvării mijloacelor americane de apărare în perspectiva unor posibile repetări sau diversificări ale atacurilor. Eşecul agenţiilor de informaţii în prevenirea loviturii a dus la mobilizarea spectaculoasă a unor forţe militare cu o misiune mai mult decît confuză: distrugerea unui regim ostil, dintr-o ţară îndepărtată unde, într-o peşteră din munţi, se adăposteşte cel care a pus la cale atacul, cu ajutorul unor reţele răspîndite - după cum se crede - în 60 de ţări. O revistă săptămînală respectabilă, cu surse la Pentagon, făcea cunoscut acronimul de la începutul operaţiei: AOS, All Options Stink (toate opţiunile put). Acest miros urît stimulează probabil şi intensitatea contestării temeiurilor de acţiune a Alianţei închegate de Statele Unite în războiul declarat terorismului. Manifestaţiile pacifiste au fot prezente la New York din primele zile, cînd încă nu se încheiase doliul. Grija pentru excesele viitoarei şi probabilei răzbunări a scos tinerii în stradă şi a alimentat articolele polemice scrise de mai vîrstnicii pacifişti, antiglobalişti, anticapitalişti. Amintirea marilor manifestaţii pentru pace care, alături de forţa militară a Vietnamului de Nord sprijinit de URSS, a determinat abandonarea Vietnamului de Sud de către armata americană, dă unei alte generaţii sentimentul că poate influenţa politica şi, prin ea, istoria. Toată lumea deplînge modalităţile de acţiune ale reţelei Al-Qaeda, dar nu sînt puţini acei care, găsind explicaţii, enumără