În ciuda profeţiilor răuvoitoare ale "oracolului din Dămăroaia", nu ne-au trebuit nici pe departe 20 de ani ca să intrăm în normalitatea potenţială. Iată că au apărut profesioniştii noii generaţii! E vorba de o pătură de tineri, înalţi şi bine legaţi, raşi în cap sau cu freze copiate din filmele despre brokerii de la bursa pe care a deschis-o domnul Năstase la New York. Să fim înţeleşi, mă refer doar la mediul central-urban. Trebuie să constat că, spre deosebire de generaţia mea, mult mai dispusă să imite tot felul de stiluri vestimentare (predomina totuşi moda hippy), acum e mai multă uniformitate, îndreptată către eleganţa profesională. Nu că tinerii de azi ar fi mai puţin zurbagii decît noi, cei de-atunci, dar acum domină presiunea interviului, unde trebuie să arăţi bine şi unde o impresie proastă te poate lăsa fără slujbă. Interesant însă, deşi cunosc mai multe exemplare ale acestei rase, am constatat cu surprindere că, în această strategie a succesului profesional, lipseşte un element - pregătirea profesională. Sau interesul pentru viitoarea meserie. Am susţinut cîteva sute bune de interviuri, în calitate de reprezentant al angajatorului, şi i-aş împărţi pe candidaţi în două. Unii mai lucraseră în domeniu, despre ei altă dată. Alţii erau la prima tentativă, despre aceştia aş vrea să comunic cîteva impresii. Să luăm cazul candidaţilor la nobila profesiune de ziarist. Domnul A, costum elegant, şosete asortate între ele, stilou (cam de aur). Are vagi nelămuriri - nu face diferenţa între prim-ministru şi preşedintele Senatului. Confundă Bosnia cu Macedonia şi Macedonia cu Caledonia. Vrea să primească maşină şi mobil, cu benzină şi minutele plătite. Va avea uneori nevoie de zile libere, pe nepusă masă, pentru că mă duc cu băieţii la Snagov. A, totuşi are o legătură cu lumea politică - sînt în gaşcă cu stripperul ăla, ştiţi dvs.! Domnişoara B, machiată discret