Credincioasă principiului de a pune faţă în faţă opinii diferite, revista 22 a publicat săptămîna trecută şi un articol semnat de o analistă mai puţin cunoscută. Doamna Cosmina Tănăsoiu examinează, pe trei sferturi de pagină, umbrele şi crăpăturile campaniei americane din Afganistan. Articolul "Zonele gri" porneşte de la un principiu seducător: "contradicţia dintre sensul valorilor în absolut şi politica în practică creează zone gri". În cazul în speţă, autoarea reaminteşte că valorile cu pricina sînt caracteristice liberalismului politic - "libertate, justiţie, civilizaţie, democraţie". Pînă aici e-n regulă, totuşi, doamna Tănăsoiu atrage atenţia asupra unei nuanţe: iniţiativele americane din Kosovo şi Afganistan "au fost prezentate" ca fiind cruciade în numele democraţiei. (Adică dedesubturile sînt altele - dar, ghinion, dezvăluirile sînt lăsate probabil pentru un articol ulterior.) Al doilea termen al binomului este practica politico-militară, stîngace în execuţie şi ratată în perspectivă. Analista demonstrează riguros. Dezorientatele State Unite au dat mîna cu generalul Musharraf, deşi pînă ieri îl criticau că a luat puterea cu forţa. Ar fi trebuit probabil să se lipsească de un aliat important şi să-l caute pe cuviosul Osama prin toată Asia. Aflăm apoi că operaţiunea militară este ineficientă. (Ce folos că regimul taliban, care le ţine pe analistele politice în casă şi cu basmaua pe ochi, a devenit o sectă de dervişi fugăriţi, că afganii ascultă ştirile la radio şi că se formează un nou guvern?) Autoarea e mîhnită că serviciile secrete nu-şi fac treaba, că nu toate bombele cad unde trebuie şi că radiaţia din Serbia a ajuns ca la Cernobîl. De remarcat tehnica de construcţie - după două glume, un adevăr parţial (ticăloşii de generali care au folosit bombele cu uraniu sărăcit şi-au îmbolnăvit în primul rînd propriii lor soldaţi). Pregătirea fiind făcută, doa