interviu cu Alexandru MUŞINA, editorul cărţii "Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu" Prin '92-'93, cînd echipa de la România literară începuse să se primenească, cronicile lui Nicolae Manolescu, temele, lecturile infidele făceau o adevărată modă, mai degrabă nemărturisită, printre tinerii cronicari. Acei "mulţi chemaţi" schimbau informaţii despre bibliotecile unde pot fi găsite textele nepublicate în volum şi ştiu cel puţin doi dintre ei care au făcut lungi călătorii bibliografice la Cluj sau Timişoara, ca să dea de ele. Pentru unii dintre aceştia cronicile apărute în toamnă la Editura Aula din Braşov au fost deja o bibliografie modelatoare, chiar dacă uneori cu efecte distanţatoare, iar controversele despre oportunitatea (şi acurateţea) ediţiei, despre actualitatea canonului estetic impus de N. Manolescu, despre selecţia şi metafora schindleriană din subtitlu (Lista lui Manolescu) sînt doar zgomote de fond. Pe de altă parte, s-ar putea ca rezervele de la avanpremiera Editurii Aula să devină elogii la premiera integralei anunţate de Editura Vinea pentru anul viitor. Studii precum cel în şase episoade (cu toate distanţările sale) al lui Sorin Alexandrescu din Observator Cultural sau cel al lui Mircea Iorgulescu din 22 (cu toate obiecţiile legate de ediţie) sînt semne clare ale importanţei fenomenului pe care textele din antologia de faţă îl reconstituie. Discuţia cu editorul acestei cărţi mi s-a părut nimerită în context şi pentru că multe dintre rezerve se adresau acestuia, dar şi pentru că el e Alexandru Muşina. Despre "partea autorului", dar şi despre noua critică de întîmpinare (lăsate în suspans, între două e-mail-uri), într-un număr viitor.(S. S.)

Subtitlul trilogiei de cronici apărute la Aula a stîrnit tot felul de reacţii, de la metafore "înţelegătoare" şi ilustratoare la neîncredere şi ironie (mai ales în Adevărul literar şi artistic)