Din surse care nu prea ţin să-şi păstreze anonimatul, am aflat că s-a terminat. De un an şi ceva, nu am avut timp să verificăm faptul din surse independente. Nimeni nu ştie cînd a început, iar alţii se întreabă dacă chiar s-a dus, sau dacă s-a terminat la aceeaşi dată peste tot, din Afganistan pînă în Elveţia. Curgerea lui se suprapune peste o (bună, în unele cazuri) parte din viaţa noastră. A moşit monştri şi genii, a tutelat ideologii şi vreo duzină de -isme, fără să fie nici mai bun şi nici mai rău decît cele care l-au precedat. A produs filme şi tone de fotografii (chiar şi de pe Marte), a dus oameni în Lună şi în Gulag, i-a pus aproape alături pe Pol Pot şi pe Maica Tereza. La începutul său (1905), Einstein anunţa teoria relativităţii; la finele său, oiţa clonată Dolly anunţa semnele unei artrite. A fost, cu siguranţă, mai dilematic decît

altele şi mai plin de contradicţiile despre care paginile următoare vorbesc. A fost spectaculos (în măsura în care chiar a reinventat spectacolul), a propulsat informaţia pe un loc pe care aceasta nu l-a ocupat niciodată în viaţa oamenilor. Nu a dat numai circ, ci şi o pîine mai albă, în multe zone ale globului. A dat Coca-Cola şi hamburgeri la toată lumea, deşi multora nu le surîde ideea. În 1903, Lenin scria «Ce-i de făcut?», o mică broşură ce a revoluţionat o teorie revoluţionară altfel mai curînd placidă. Aceeaşi întrebare ne-am pus-o pe 11 septembrie anul trecut, fără Lenin, pe de-asupra partidelor, dar în interiorul dogmelor. Pentru că, deloc jenate de atîtea dileme, dogmele nu au plecat, toate, odată cu el. Este vorba, evident, despre secolul XX . Adrian CIOROIANU

Din surse care nu prea ţin să-şi păstreze anonimatul, am aflat că s-a terminat. De un an şi ceva, nu am avut timp să verificăm faptul din surse independente. Nimeni nu ştie cînd a început, iar alţii se întreabă dacă chiar s-a dus, sau dacă s-