Teoria idealurilor întinate, a ideologiei marxiste - valabile în scopurile şi previziunile ei - deturnate din cauza caracterului rău al celor care au posedat puterea în numele ei, reapare de cîte ori capitalismul are de făcut faţă unui obstacol, fie că e vorba de recesiune economică, de criză politică sau de atacuri teroriste. Sistemul e atît de rău, spun în rezumat revoluţionarii, revoltaţii, contestatarii, încît nu poate fi îmbunătăţit şi este de preferat înlocuirea lui, chiar dacă toate încercările de pînă acum s-au dovedit a fi catastrofale, pe plan economic, social şi uman. Articolul lui Paul Hollander, profesor emerit la universitatea Harvard, publicat în revista americană The New Criterion, încearcă să stabilească o filiaţie între marxismul originar şi noile curente ale contestaţiei: "Curentele politice şi intelectuale, lăsate în urmă pe teritoriul în pîrloagă rezultat din căderea comunismului, continuă să stimuleze întrebări de neocolit, unele dintre ele eterne, altele legate de evenimente istorice. Cum dobîndesc oamenii convingeri şi angajamente politice puternice şi de ce le păstrează chiar după ce ele s-au dovedit a fi distructive, nebuneşti, contradictorii sau iraţionale aşa cum e în cazul acesta? În ce condiţii idealismul şi fanatismul se contopesc pînă la a nu mai putea fi despărţite? Cum se intersectează valorile politice cu cele morale?"
Convingerile ca un drog "Aceste întrebări rămîn actuale din cauza spectacolului, devenit obişnuit, al masacrelor produse de fanatism, cei ce le înfăptuiesc au conştiinţa limpede a faptului că ei şi-au dat seama cine sînt duşmanii şi i-au înlăturat de dragul cauzei, pentru a scăpa lumea de indezirabili. Este greu de explicat şi predispoziţia indestructibilă a unor intelectuali de a trece peste «disonanţa cognitivă» între adevărul istoric şi angajamentele lor reziduale. Ataşamentul faţă de anumite credinţe,