interviu cu Sorin ALEXANDRESCU,

co-director al Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii, Universitatea Bucureşti

Cum s-a născut proiectul CESI şi ce înseamnă pentru autorii proiectului ideea de "excelenţă"? În ce fel este această idee articulată pe conceptele de integrare europeană sau globalizare în domeniul cultural? Proiectul s-a născut printr-o fericită conjunctură personală şi ştiinţifică. Proecupările mele mai vechi de semiotică ajunseseră în ultimii ani într-un punct mort dintr-un fel de paradoxală "supra-dezvoltare" a teoriei. Mai ales semiotica narativă, de variantă Greimas sau Genette spusese cam tot ce putea spune; la fel multiplele amendări, critici, aplicaţii la domenii conexe. Mai general, un anumit scepticism cu privire la rostul însuşi al gîndirii sistematice, formale, procedurale, ca şi influenţa directă a lui Derrida, care dinamita aceste structuri formale, m-au făcut să mă îndrept spre filozofia poststructurală şi să mă ocup, în plus, de Foucault, Baudrillard, Deleuze, Rorty, Vattimo etc. Nu am avut însă impresia, cîţiva ani mai tîrziu, că diversele lor abordări arheologice, microfizice, rizomatice, "slabe", pot aduce o soluţie metodologică alternativă, ba chiar mi s-a părut că metodologia însăşi, orice metodologie, a intrat într-un con de umbră şi că o suspiciune generală cu privire la orice efort hermeneutic dirijat dinainte de un corpus de reguli, fie şi minimal, este mai tare, cel puţin în acest moment, decît căutarea de alternative. M-am întrebat atunci dacă dificultatea nu rezidă mai curînd în însuşi obiectul analizei, nu în subiectul ei, or într-ale sale metode. Toate încercările de construire a sensului, şi în fond acestea fuseseră şi obsesiile mele, fie ele de natură hermeneutică, semiotică sau poststructurală, se adresau textului, făceau parte dintr-o civilizaţie a textului, a cărţii. Nu cumva dădeau impresia de epuizar