Extraordinară este rapiditatea cu care apare pe buzele noastre insulta la adresa unui semen. Insulta tare. Insulta devastatoare. Zilnic, cît ai zice "peşte", cineva îl face pe altcineva, cu voluptate, de: nulitate,

idiot,

tîmpit,

imbecil,

ticălos,

porc,

bou,

dobitoc,

jigodie,

bestie,

canalie,

căcat,

paranoic,

sinistru.* Nenorocit nu mai spune nimic. Nefericit e un arhaism. Totuşi e un adverb straniu, ca şi deşi. Leneş e o blîndeţe de vorbă. Hoţ - ca şi lichea - riscă banalitatea. Măgar n-are nici o vigoare. Hahaleră e o frivolitate emanînd simpatie. Antipatic e un barbarism. Impertinent e un intelectualism inutil. Aiurit e de o duioşie suspectă. Mizerabil nu e numai livresc, dar şi insuficient. Grosolan e (aproape) tolerant. Mitocan e gata-gata să sune agreabil. Mahalagiu e plat, minat şi de pitoresc. Obraznic e chiar de dulce, ca şi bleg. Coleric trage la împăciuitorism cu cretinul. Caraghios e scandalos de iertător. Ipocrit e un rahat, ca şi nesimţit. Mincinos e o copilărie. Prost are parfum de drăguţ. Naiv e chiar o sclifoseală. Megaloman dă şansa unei boli. Lipsit de caracter e plicticos de lung. Nu mai există insulte moi, aşa şi aşa, moderate, îngăduitoare, mai tra-la-la. De unul tra-la-la nu mai ştiu nici copiii. "Insulta ori e distrugătoare, ori tragi apa după ea!" Ghilimelele sînt necesare fiindcă fraza e un citat din gîndirea unei doamne permanent revoltate, oriunde - la piaţă, în taxi, la florărie şi coafor - care mi-a explicat că dreptul femeii de a fi egală cu bărbatul trebuie să se extindă şi în exercitarea pamfletului,

iar pamfletul are şi el dreptul de a fi oral, precum sexul. "Cum de nu ai observat că nu avem femei pamfletare?" "Există una, eu îi zic pamfletăreasă...", i-am replicat, dar nu i-am dat numele. "Dacă nu mi-l spui, eşti un porc laş!", mi-a declarat v