Într-un editorial din Cotidianul, domnul Valerian Stan recidivează. Domnul Stan promisese, cu ani în urmă, că va scoate la iveală afacerile mafiote şi, cu ajutorul premierului, le va aduce în faţa Justiţiei. Ceva-ceva am citit prin ziare, acţiunea a eşuat. Domnul Stan n-are harul diplomaţiei! Nu a reuşit să găsească mafioţi decît pe lîngă partidele din coaliţia guvernamentală. Ce era să facă premierul? Ceea ce se face din cele mai vechi timpuri, atunci cînd nu ai mijloacele sau voinţa de a tăia răul din rădăcină - i-a tăiat capul mesagerului! Domnul Stan a fost trimis la plimbare, ca unul care nu vede pădurea corupţiei din cauza copacilor din grădina Guvernului. Cu asta a cam luat sfîrşit campania de eradicare a răului din societatea românească, o campanie anunţată cu surle şi trîmbiţe în programele partidelor ce se pregăteau de joncţiunea guvernamentală. Discursurile lui Constantinescu promiteau adevărul despre culisele revoluţiei, finalizarea dosarelor mineriadelor şi trimiterea corupţilor la mititica. Premierul Ciorbea ne-a vorbit despre privatizarea, modernizarea şi deschiderea economiei româneşti. Şosele asfaltate, apă caldă şi Internet în toate satele, lucruri ce-mi păreau greu de atins în doar patru ani de guvernare. Cam mult idealism, mi-am zis, dar cineva trebuie să înceapă. Dar dacă pentru toate aceste deziderate economice era nevoie de bani, pentru adevăr, pentru eradicare nu era nevoie decît de voinţă politică. Şi Internele, şi SRI-ul, şi Parchetul General, şi Justiţia erau în mîna noii Puteri, atît de dornică de schimbare. Acum, după şase ani de la momentul descris mai sus, conştiinţa românească are aceleaşi traume - corupţia, mineriadele, securiştii. Nominal, pentru că, preocupaţi de debranşări, cîţi mai au puterea să ceară numele securiştilor, ale exportatorilor de benzină către Iugoslavia sau ale mijlocitorilor de afaceri bănoase, în schimbul