Pe geam se vede cel mai bine că a venit primăvara. Nu mă refer la pomii înfloriţi şi la roadele dezlănţuite ale pămîntului. Ci la semenii noştri meteosensibili, unii de bunăvoie, alţii de nevoie. Şi în ce-i priveşte şi pe unii, şi pe ceilalţi, se simte un freamăt nedefinit, amestecat cu un simţ al timpului mai dilatat sau mai indiferent. O locuitoare a blocului, tînără şi posesoare a unui mare cîine negru, care nu e agresiv şi-şi duce singur biscuiţii în bot, şi-a găsit, odată cu primăvara, un prieten. El este un bărbat adevărat, chelios, puternic şi încălţat, ca şi ea, în papuci. Amîndoi adastă, însoţiţi de cîine, aproape zi-lumină pe lîngă centrala termică, acum doar decorativă. Bodyguarzii lui Balaci, celebra stea fotbalistică, au ieşit, în sfîrşit, nu din hibernare, ci din garajul în care se adăposteau în zilele geroase de iarnă. Acum nu se mai aude zgomotul, liniştitor, al tablelor, pe care-l făceau în anotimpul rece, ci se văd cu totul, veseli şi bînd bere, de cîte ori deschizi geamul. În acelaşi spirit natural, sau naturist, singura căţea a blocului s-a cuplat cu ultimul, falnic, dulău şi au dat naştere la vreo şase pui. După-amiezele de duminică mirosul greţos-pofticios de mici îşi face, şi el, simţită prezenţa: din nefericire, cei care îl declanşează sînt străini de bloc, nimeni nu-i recunoaşte, şi au un grătar mic de tot, aproape simbolic. Harnicii înţeleg primăvara prin muncă: aşa fac cei cîţiva posesori de maşină de modă mai veche, printre care şi administratorul, care are genul ăla de Dacie foarte întreţinută; precum şi puţinii vecini - de fapt, eu ştiu doar unul - amatori de muncă voluntară

în sprijinul comunităţii, care sădesc pomi şi flori în uscata faţă a blocului. Dacă în jurul imobilelor activităţile în aer liber nu sînt întotdeauna dinamice, parcul 23 August este o incredibilă manifestare a ideii de "sportul pentru toţi". Am fost pent