- S-o ţîpat lumea oarencotro, îmi explică Nea Gheorghe în timp ce învîrte la cazanul de horincă. - Au plecat mulţi tineri de aici, din sat? - mai cer eu lămuriri. - Numa' al meu a plecat acolo. Nu prea îmi vine să cred, aşa că insist. - Eh, restul se vîntură pe aici, pe la noi, prin Europa - îmi explică nea Gheorghe şi mai gustă din horincă. "Acolo" înseamnă deci America, mă dumiresc eu. Nea Gheorghe este un gospodar din Sîrbi, în inima Maramureşului. Are "chiuă", vîltoare, o batoză de pe la începuturile mecanizării, crescătorie de peşti, cazan de horincă pentru toată comuna (şi toţi prietenii care se-ntîmplă prin Maramureş), "tropoteşte" şi ţîpuieşte ca nimeni altul şi are doi feciori ceteraşi tot ca nimeni alţii. Pentru ei a construit două "case mîndre" şi a început o făbricuţă de prelucrare a laptelui. Toate stau acum pustii, căci cei doi feciori au plecat să facă bani în străinătate. Unul s-a căsătorit şi au stat certaţi cu el patru ani din cauza nurorii, fată de bloc, care - ce femeie o mai fi şi asta? - nu vrea să mulgă vaca. Mă, tu ia-o, de ţi-e dragă, da' atunci mai trebuie să iei una pentru casă, să ţină gospodăria şi coconii - i-a zis nea Gheorghe lui fi-su. S-au împăcat apoi şi nea Gheorghe tot construieşte şi face planuri, iar feciorii strîng bani şi trimit pentru alte case, mai la centru, pentru un Mercedes acolo, termopane şi cîte altele trebuincioase într-o gospodărie. La fiecare sărbătoare - ca acum, de Paşte - nea Gheorghe strînge prietenii şi ceteraşii, face petrecere faină şi trimite feciorilor cîte o casetă video, să vadă cum se trăieşte la Maramu. Ni s-a scrîntit legea! - se dumireşte nea Gheorghe, continuînd să muncească din zori şi pînă-n noapte alături de femeia lui, nu de alta, da' altceva nu ştie să facă. Mergem pînă la Baia Mare să facem nişte cumpărături şi ne oprim să bem cîte o cafea la McDollar (Fast food & Terasă). Pe pliculeţe