Duminica trecută, într-un sanatoriu din centrul Angliei, a încetat din viaţă Diane Pretty. Deşi numele ei vă este probabil necunoscut, s-ar cuveni să ne oprim o clipă asupra vieţii sale. Era să spun "asupra vieţii şi operei sale", dar nimic nu poate fi mai nepotrivit decît o formulă atît de amplu omagială. Mai ales cînd e folosită pentru cineva care, în ultimii zece ani, a încercat să găsească o formulă raţională şi legală (nu e acelaşi lucru) de a păşi în regatul plictisitor al morţii. S-a luptat în primul rînd pentru ea, dar şi pentru noi, ceilalţi muritori. Care trăim cu ameninţarea finalului - ştim că ni se va întîmpla cîndva şi cumva, dar măcar nu avem mereu alături tradiţionala coasă. Diane Pretty avea 43 de ani şi suferea din 1992 de o boală degenerativă care îi distrusese treptat, dar sigur, sistemul motor. După instaurarea paraliziei totale, pe 3 mai a devenit incapabilă să mai respire, dar a fost menţinută în viaţă cu ajutorul aparatelor. Pe 10 mai a intrat în comă, două zile mai tîrziu a murit. Diane Pretty ştia bine cum va sfîrşi. Ştia, dar nu s-a împăcat cu ideea. Mi-o amintesc din frecventele ei apariţii la BBC sau la ITV, însoţită mereu de soţul ei, un bărbat ce părea coborît din paginile lui Roald Dahl. Un fel de intelectual care scrie romane în cottage-ul său de la ţară şi care nu se sfieşte, ca orice englez cumsecade, să-şi îngrijească sera, ferma, colecţia de mobile vechi sau de fluturi. Dar nici el, nici Diane, nu mai aveau de mult timp de hobby-uri. Foarte frumoasa doamnă (era într-adevăr fermecătoare) a încercat din răsputeri să evite un sfîrşit lipsit de demnitate. Ştia că nu se va mai vindeca, dar ar fi dorit să rămînă în memoria celor apropiaţi "the pretty Diane", şi nu o epavă, o legumă fără personalitate, legată de diverse ventilatoare medicale sau de alte aparate ce mimează suflul vital. Iar ultimii ani erau însoţiţi de dureri atroc