Impulsionat de observaţiile unui cititor, am decis să mă opresc pentru două numere asupra unei personalităţi care încă mai înşeală spiritele entuziaste. E vorba de cubano-argentinianul Che Guevara, posesorul acelei inconfundabile figuri romantice, sumbre, dar (recunosc) emoţionante, pe care am văzut-o mai toţi pe tricouri, pe CD-uri, pe afişe şi pe te miri ce altceva. Era pînă nu de mult şi pe o etichetă de vodcă, dar s-a supărat autorul fotografiei (care oricum nu ia nici un ban) şi imaginea a fost înlocuită. La sfîrşitul anilor '60, emblema omului cu bască a ilustrat toate mişcările stîngii occidentale, de la Paris la Cordoba, şi de la Berlin la San Francisco, Guevara fiind considerat fratele săracilor, inamicul capitalismului nemilos, revoluţionarul fără viaţă personală. La o analiză mai atentă, putem vorbi mai degrabă de un marketing "revoluţionar", de un semn/simbol, căci, în fond, cine ştia exact ce a făcut şi ce nu semeţul argentinian (unde mai pui că era şi astmatic!). Iar pentru militanţii troţkişti, maoişti, existenţialişti, anarhişti şi alţi dezorientaţi, ce putea fi mai atractiv decît personalitatea cuiva care, folosind doar puşca, se ridicase în fruntea unui stat ce-şi ameninţa vecinii cu "Revolucion o muerte"? Căci Guevara este şi personificarea conceptului care a lăsat dîre groase de sînge prin secolul trecut - "revoluţionarul de profesie". Dar cine a fost Che? Născut pe 14 mai 1928 în Argentina, într-o familie din mica burghezie, Ernesto Guevara a absolvit facultatea de medicină în anii '50. Încă student fiind, a făcut o călătorie trans-americană cu motocicleta, alături de amicul său Alberto Granado. A descoperit marile inechităţi ale lumii şi s-a jurat să le pună capăt. În jurnalul lui (publicat), episoadele de idealism alternează cu beţii monstruoase şi cu scene în care urina de la balcon în capul trecătorilor. Ulterior s-a înrolat în miliţii