În sfîrşit, ştim cu cine stăm de vorbă! Asociaţia Editorilor din România, cu sprijinul Consiliului Britanic, a lansat, la Bookarest 2002, un catalog care cuprinde raportul pe 2001 despre piaţa cărţii şi un "studiu psihografic şi media despre cumpărătorii de carte" realizat de Mercury Research (Cine sînt cei care nu citesc cărţi?). De multe ori am bombănit, în spaţiul acestei rubrici, din cauza absenţei unui asemenea studiu, aşa încît apariţia lui mi se pare pur şi simplu un eveniment şi nu ezit să îl caracterizez astfel: pentru prima dată aflăm cu precizie date despre publicul cumpărător/cititor de cărţi şi despre publicul potenţial al lecturii, adică acei oameni care nu (prea) obişnuiesc să citească, dar care pot fi atraşi către această îndeletnicire. Nu ne mai fierbe, vino la cestiune! - ar putea spune cititorii, aşa că mă conformez: analiza statistică realizată de A.E.R şi confirmată de studiul efectuat de Mercury Research arată că publicul cumpărător de carte "se situează cu puţin peste cifra de 3.000.000 de cititori, corespunzînd unui procent de 13% din populaţia României". Iar clienţii fideli ai librăriilor (cei care cumpără între 5 şi 12 cărţi pe an, aşa-numiţii "cititori tari") sînt doar 1.200.000, adică 5% din populaţia României. Ei locuiesc în mediul urban, pentru că, spune raportul, "vînzarea de carte se face aproape în totalitate în oraşe, sistemul de distribuţie nepătrunzînd în zonele rurale". Cu alte cuvinte, cei care locuiesc la sate (45% din populaţia ţării) nici măcar nu văd cartea în localităţile lor. Dar aceasta este o problemă care va rămîne pe agenda unui viitor ceva mai îndepărtat. Deocamdată, după cum se afirmă în raport, "un fenomen îngrijorător îl reprezintă procentul celor care, în ciuda unei diplome de liceu sau învăţămînt superior, afirmă că nu sînt cititori, confirmînd inabilitatea şcolilor româneşti în a construi o relaţie contin