E ceva în toată această poveste a CNSAS şi a listelor cu ofiţerii Securităţii care au desfăşurat acţiuni de represiune politică, care mă duce cu gîndul la întrebarea din titlu. Cei cîţiva oameni care chiar vor ca această ţară să ştie adevărul (i.e. numele acelor români care, înregimentaţi în Securitate, au terorizat România) au crezut că au de partea lor un "aliat" din exterior care s-a dovedit extrem de influent în România ultimilor ani: NATO. Unul dintre argumentele cel mai des invocate în sprijinul cererii publicării numelor securiştilor a fost acela că nu vom fi primiţi în NATO (organizaţie militaro-politică a ţărilor capitaliste) dacă agenţii serviciilor secrete comuniste sînt, încă, în funcţii importante. Or, primul pas pentru eliminarea lor din fruntea bucatelor este deconspirarea lor. S-a spus, mai degrabă pe baza logicii şi a bunului-simţ decît pe baza unor poziţii oficiale exprimate dinspre vest, ca prezenţa foştilor ofiţeri de securitate în structurile actualei puteri este un impediment serios pentru integrarea noastră în NATO. A apărut, de curînd, şi o nuanţă: chiar NATO ne cere să eliminăm ofiţerii de informaţii care au slujit lui Ceauşescu. Era, repet, logic. Cei care au colportat ani de zile acţiuni de toate felurile împotriva Alianţei Nord-Atlantice nu pot fi acum, după prăbuşirea comunismului, oamenii care să inspire încredere militarilor de la Bruxelles. Numai că politica, o ştim deja, nu are nimic de-a face cu logica şi bunul-simţ. Politica, ne place sau nu, are regulile ei. Din cîte înţeleg eu, NATO nu are nostalgii. Poate dansa foarte graţios cu fostul agent Putin, nu are nici o problemă cu revenirea la putere a foştilor comunişti deveniţi social-democraţi şi, în general, poate lucra cu oricine care nu îi este, făţiş, împotrivă. În acest context, România, ţara care şi-a dovedit dincolo de orice dubiu loialitatea faţă de organizaţie, este c