"Întotdeauna am apreciat cînd ţara mea a avut parte de critici justificate. Spuneam acelaşi lucru şi sub comunism şi, într-adevăr, critica deschisă, de pe poziţii intelectuale, a ajutat la evidenţierea unor lucruri care mergeau prost în ţară. La vremea aceea, Radio «Europa liberă» era principala mea sursă de informare. Iar acum, cînd sînt exprimate asemenea critici, sînt ultimul care s-ar simţi ofensat". Aceste cuvinte îi aparţin preşedintelui Cehiei, Vaclav Havel. Le-a rostit cu ocazia unui interviu pentru World Association of Newspapers, răspunzînd la o întrebare despre criticile aduse guvernelor din ţările Europei Centrale şi de Est pentru încercările lor de a controla mass-media. Atrăgînd atenţia asupra uriaşelor transformări din ţările ex-comuniste, preşedintele ceh insista asupra rolului pe care îl au criticile din presă: "În Occident, nu aţi suportat o asemenea transformare dramatică a proprietăţii şi o astfel de privatizare. În acest proces, au apărut 1001 tentaţii, inclusiv încercări repetate de a lega puterea politică de cea economică. Acest proces are nevoie de o monitorizare constantă din partea presei şi a societăţii civile, iar o critică substanţială şi bine plasată nu e doar binevenită, ci este un imperativ pentru dezvoltarea continuă a democraţiei". (Transitions Online, 3 mai 2002, www.tol.cz). Simplu şi direct, Vaclav Havel pune accentele acolo unde trebuie. În societăţile postcomuniste, mass-media au reprezentat, probabil, instrumentul cel mai eficient în afirmarea valorilor democratice. Deşi majoritatea cetăţenilor nu pune pe lista de priorităţi libertatea de expresie, presa liberă a marcat profund, în toate ţările din Est, trecerea de la comunism la democraţie, printre altele - dacă nu cumva în primul rînd - prin "monitorizarea" permanentă a Puterii şi prin criticarea abuzurilor. Aşa s-a întîmplat şi în România. În paralel, a avut loc un pr