În vacanţă la Neptun prim-ministrul a iscat un alt mic scandal, arătând că şi în concediu Adrian Năstase este vedeta politică incontestabilă a României. După ce au fost anulate cîteva concerte şi poliţişti cu grad înalt umblau pe la terase ameninţînd cu amenzi dacă muzica nu tace, s-a lansat zvonul că agitaţia este produsă pentru că premierul vrea linişte. La finalul concediului, un ziar a preluat vorba unui glumeţ: "Dictatorul a fugit. Daţi muzica mai tare!". Şeful Executivului a încercat să bagatelizeze tema declarînd, cu ironia atent cultivată, că "nu am vrut să comentez, pentru că mi-am dat seama că ziarele au foarte puţine subiecte şi am fost mulţumit că acestea au putut să supravieţuiască într-o perioadă grea printr-un astfel de succes". Dar problema este mai serioasă decît criza de subiecte. Conform Agenţiei de Monitorizare a Presei, în Adevărul au apărut 6 articole despre această chestiune aparent minoră, în Evenimentul zilei 4, tot atîtea în Libertatea. Iar mediatizarea negativă şi editorialul nervos din cel mai vîndut ziar constituie doar suprafaţa problemei. Comparaţia între Adrian Năstase şi Nicolae Ceauşescu riscă să intre în folclor, să se instaleze în imaginarul popular, de unde va fi greu de înlăturat. Personajele ca atare nu seamănă. Din păcate pentru imaginea lui Adrian Năstase, paralela este facilitată de sistemul pe care chiar el îl conduce şi potenţează un mental colectiv încă marcat de amintirea nomenclaturii ceauşiste. Actualul om forte de la Palatul Victoria a început prin a fi un prim-ministru omniprezent în jurnalele de televiziune. Echipele de comunicare din jurul său (există aici o concurenţă pe care o cultivă) se întrec în a-i organiza evenimente publice şi în a le mediatiza. Miniştrii slugarnici vorbesc mereu cu expresii de gen: "Domnul Năstase ne-a ordonat să..."; "cum a spus domnul Năstase...". Conform unei logici depăşite a com