A 5-a ediţie a Tîrgului Internaţional de Arte Vizuale nu este dintre cele mai reuşite. Expoziţia dezamăgeşte în primul rînd prin starea de spirit pe care o induce: vizitatorul se simte efectiv hărţuit, exponatele sînt mult prea înghesuite şi totul devine un amestec greoi de culori, genuri, mijloace de expresie şi forme de tot felul. Păcat, unele lucrări chiar meritau să fie puse în valoare şi "arătate" publicului. Pentru seria celor aproximativ 10 picturi ale lui Alin Gheorghiu s-a găsit, din fericire, o nişă separată pentru expunere, dar multe alte lucrări valoroase, sau măcar frumoase, sînt expuse fără noimă, pe nişte panouri banale, prost iluminate. Sculpturile - multe interesante - nu au nici ele cum să atragă privirea dacă vizitatorul se împiedică efectiv de ele, dacă nu există distanţă - şi o necesară detaşare faţă de lucrare. De exemplu, cuplul Adam şi Eva construit din şuruburi şi piuliţe (Dumitru Ioan) este interesant în sine, dar a fost expus pe un culoar îngust de trecere... Dincolo de proasta gestionare a spaţiului, TIAV mai dezamăgeşte prin absenţa instalaţiilor bazate pe mijloace multimedia. E de neînţeles această lipsă într-un tîrg de "arte vizuale" din anul 2002. Oare chiar nu există artişti multimedia în România? Expoziţiile organizate de Centrul Internaţional pentru Artă Contemporană în ultimii ani au demonstrat contrariul. Sărăcia şi slaba organizare sînt, probabil, cauza numărului mic de vizitatori. Am fost la Tîrg în două zile succesive, sîmbătă şi duminică, la ore diferite, şi de fiecare dată galeriile erau aproape goale. Evenimentele din program - concerte oferite de cvartetul
Renaissance, spectacole de teatru ("Caragiale!", "Flash"), operetă ("The Little Green Opera"), proiecţiile video sau alte happening-uri ("Origami", "Vînzare de paşi") nu au adus nici ele prea mult public. Ce-i drept, nici campania de mediatizare a TIAV nu a
