Există la nivelul guvernului o neîncredere funciară în viaţă, în piaţă, în capacitatea societăţii de a funcţiona de capul ei dacă i se creează cadrul adecvat, în schimb predomină convingerea că administraţia este singura care poate ajuta oamenii, că cei din sectorul privat vor doar să ia banii cetăţenilor şi să fugă. Mentalitate care intră în contradicţie şi cu principiile propriului partid şi cu experienţele altora. Noua social-democraţie acceptă rolul statului doar acolo unde piaţa manifestă disfuncţii majore şi doar pentru a stabili alte reguli decît cele ale pieţei, nu pentru a interveni ca un actor în acest joc. Această nouă concepţie social-democrată a fost adoptată şi de PSD în programul "Spre normalitate", lansat în urmă cu două săptămîni. Adrian Năstase şi Cosmin Guşă se plîngeau că această deschidere doctrinară a trecut neobservată în presă. Vom încerca să remediem omisiunea şi vom analiza în paralel principiile doctrinare din capitolul "Democratizarea accesului la resursele bunăstării. Rolul şi funcţiile statului" cu politicile ultra-intervenţioniste ale guvernului. Principiul 1: "Statul construieşte reforma, el temperează excesele pieţei, sprijină iniţiativa, dar nu se substituie acesteia". Figura 1: Guvernul României a decis că preţul alimentelor este prea mare pentru buzunarele românilor. Vinovatul a fost găsit prompt: comercianţii şi adaosurile lor. Soluţia: magazine cu adaos mai mic. Aşa au apărut celebrele economate. Actul legislativ este suficient de confuz pentru ca primarii să înţeleagă ce vor. Astfel încît unii dintre ei (mai ales primarii PSD de sectoare) nu s-au limitat la acordarea de facilităţi (oricum, sursă de corupţie şi o perturbare a pieţei), ci au făcut din primării acţionari la asemenea magazine. Dacă s-ar fi acordat direct pensionarilor şi celor defavorizaţi aceşti bani, în final programul ar fi costat mai puţin. Statul nu numa