Reclamele mă fascinează din ce în ce mai mult. Adresîndu-se unui public căruia trebuie să-i gîdile motivaţiile profunde şi visele ascunse, o bună parte dintre ele numesc şi propovăduiesc ceea ce cred a fi aceste motivaţii şi aspiraţii, constituindu-se astfel într-un soi de îndreptar de bune maniere sau, ca să fiu mai nuanţat, de compendiu despre cum să ai succes în societate. Şi este într-adevăr fascinant să afli ce lucruri năstruşnice e recomandabil să faci ca să ţii pasul cu lumea în care trăieşti! Îmi aduc aminte astfel de o reclamă mai veche la McDo', care a rămas în topul fascinaţiilor mele personale, în care doi adolescenţi îşi doreau şi ei să asculte muzică la căşti în timpul mesei în familie, să se plimbe cu sandviciul în mînă prin casă şi aşa mai departe, iar conservatorii de părinţi nu erau deloc de acord. Ghicind aceste vise profunde ale tinerei generaţii, McDo' le venea în întîmpinare prin vocea crainicului care le spunea ceva de genul: Ei bine, la McDo' eşti liber să faci toate lucrurile astea care îţi plac şi pe care ăi bătrîni ţi le interzic! Era una dintre primele aproximări ale obsedantului "Fii tu însuţi!". Adică cum? - mă tot întreb eu de atunci. Zilele trecute, un afiş pe care mi-au căzut întîmplător ochii a adăugat încă un răspuns la colecţia mea: fii insolent(ă)! Era reclama unui centru de frumuseţe numit simplu şi direct "Insolenţa". Din centrul afişului, o tipă-top se uita la mine într-adevăr insolent, ezitînd încă dacă să mă scuipe în cap sau să mă calce în picioare. Cool, man! - mi-am zis eu şi am început să visez la cîte minuni ar putea face chirurgia estetico-morală a acestui centru: * implant de sictir în cornee * silicoane ba pă mă-ta * proteză muşcă şi fugi * intervenţii ortopedice pentru călcat în picioare * zîmbet cool pentru sărutări de buze reci şi cîte şi mai cîte... Şi totuşi ceva mă împiedica să am vise erotice gîndindu-