Mai era puţin pînă la nuntă cînd Gabriel s-a dus la rudele miresei să le invite la brad. Cînd se întorcea însă acasă, maşina în care era cu vărul său a intrat într-un copac şi acolo a rămas. Iar mirele a ajuns la spital în comă. Întîmplare cît se poate de tristă, relatată de Evenimentul zilei prin septembrie. Întîmplare care, la vremea sa, a făcut imposibilă "căsătoria". Dar nu şi "nunta": "Gabriel o să se însoare cu soţia lui cînd o să-şi revină. Pînă atunci trebuie să sărbătorim" - explică fratele mirelui. Şi ca totul să se desfăşoare "normal", s-a hotărît ca Dumitru, fratele mirelui, să-i ţină locul acestuia. Şi-a fost o nuntă ca-n poveşti; după care, dacă n-a murit cumva, Gabriel a trăit fericit cu nevasta sa pînă la adînci bătrîneţi... Cînd amicul B. mi-a adus la cunoştinţă această întîmplare, ştiindu-mă un Gorj-fan, îmi venea să mă sui în primul tren şi să merg la Turceni, locul faptei, şi să văd mai de aproape ce-o fi fost în capul oltenilor ăstora de au inventat o asemenea dramatizare ceremonială. Pînă să mă urnesc eu însă, iată că povestea se repetă: tot prin zonă, o rudă a ţinut locul miresei, aceasta fiind în chinurile facerii săraca, ceea ce ar fi împiedicat-o să danseze la propria ei nuntă. Or, asta nu se face! Aşa că fratele ei s-a epilat frumos, şi-a pus hainele de mireasă şi voalul pe cap şi ţin'te petrecere! Că de n-ar fi, nu s-ar povesti... S-ar zice că doar căsătoria este a mirilor; nunta e a nuntaşilor. "Acum nu avem ce face, aşa că ţinem nunta - explica Dumitru, fratele mirelui accidentat. Mulţi dintre invitaţi au venit cu noaptea în cap, fără să ştie

că ginerele a fost implicat într-un accident". Iar ca invitaţii să ofere darul cu care au venit, trebuie să li se ofere nunta pentru care au venit: noblesse oblige! Ordinea ceremonială a darurilor şi contra-darurilor nu poate fi curmată de inconveniente contingente ca acestea, aşa că,