* Élisabeth Roudinesco, Michel Plon, Dicţionar de psihanaliză, traducere de Matei Georgescu, Daniela Luca, Valentin Protopopescu, Genoveva Teleki, Editura Trei, 2002.

Am tradus, prin 1994, împreună cu trei universitari clujeni, o carte tehnică de psihanaliză a unui argentinian celebru, H.R. Etchegoyen. În ce mă priveşte, dacă încercarea n-ar fi coincis cu apariţia, la Editura Humanitas, a Vocabularului psihanalizei de J. Laplanche şi J.-B. Pontalis, probabil nici nu m-aş fi înhămat la aşa ceva. Cum să foloseşti în româneşte cuvinte/ expresii precum forcludere, clivaj (al eului), scotomizare, abreacţie, acting-out, denegare şi apoi să dormi liniştit? La fel ca în alte zone, mai mult sau mai puţin ştiinţifice, limbajul românesc al psihanalizei nu e nici cristalizat, nici stabilizat. Tocmai de aceea, publicarea în româneşte a unor lucrări noi (Tratatul de psihotraumatologie de Gottfried Fischer şi Peter Riedesser, Tratatul de psihanaliză contemporană de Helmut Thomä, Publicitate şi psihanaliză de D.-L. Haineault şi J.-Y. Roy) în paralel cu recuperarea unor scrieri clasice fără de care istoria domeniului se obscurizează pînă la a părea un arhipelag legat doar prin planctonul subteran al convingerilor personale - această dublă strategie care restituie culturii româneşti o disciplină se cere salutată şi susţinută. Indiferent de simpatiile personale pentru psihanaliză (mai clar conturate la tineri şi la cei care au depăşit prima fază a freudismului) şi de antipatiile structurale, trebuie să recunoaştem că fără tenacitatea grupului de la Editura Trei, fără încăpăţînarea profesorului Vasile Dem. Zamfirescu, traducător de lux şi maestru pentru din ce în ce mai mulţi studenţi, fără aceste cîteva lucruri mai degrabă întîmplătoare, legătura cu psihanaliza incipientă din România interbelică nu ar mai fi fost făcută decît cine ştie cînd. Excelenta carte a profesorului G